Ziua 4: In Barlogul Dusmanului
Una dintre experientele obligatorii in Barcelona, chiar si pentru un vechi fan Real Madrid ca mine e o vizita pe Camp Nou. Pana la urma, una dintre marile invataminte in viata e sa poti sa respecti si sa apreciezi si ceea ce nu iti place, daca insa are valoare.
Cu aceste ganduri si cu regretul ca 23 de euro (foarte, foarte piperatul tarif de intrare pentru o persoana!) vor lua calea lui Messi&Co am plecat spre statia Badall, una dintre cele doua opriri pe care metroul le face in apropierea stadionului. Cartierului prin care treci ii lipseste spectaculozitatea pe care le vei gasi in zone precum Gràcia sau cartierul gotic si nici punctele de belvedere din El Guinardó, La Salut sau Montjuïc. Totusi, nu poate fi descris ca neprimitor, iar blocurile cu terase si balcoane frumos amenajate iti trezesc un sentiment aparte.
Dupa cum va puteti inchipui, complexul in care se afla si stadionul in sine nu sunt tocmai mici. Totusi, nu e prea dificil sa gasesti casele de bilete: e suficient sa te orientezi dupa zecile de oameni, iar daca totusi nu dai de ele, se vor gasi persoane care sa te indrume.
Intrarea si iesirea din Camp Nou Experience Tour se fac, cum altfel?!, prin magazinul de suveniruri. Cei care isi inchipuie o ghereta ascunsa la parterul stadionului vor avea o imensa surpriza: magazinul e dispus pe trei niveluri, subsol, parter si etaj, fiecare fiind intesat cu sute de tipuri de produse, pentru toate gusturile si utilizarile si locuri de facut poze.
Intrarea se face pe la parter, insa intreg magazinul merita vizitat. O minge mica, 16,5 euro, o insigna, 2,90, dar ii mai punem la calcul cand vizitam o astfel de legenda a fotbalului? Desigur, iar la casele de marcat sunt mereu cozi respectabile.

Pot doar sa-mi inchipui sumele pe care un fan inrait al echipei blau-grana le poate lasa in magazin, avand in vedere ca tricourile incep de pe la 50 de euro si urca lejer peste 100.

Intrarea in turul propriu-zis se face prin turnicheti electronici, paziti in permanenta, astfel incat niciun suporter sa nu ajunga in acest “tour of emotions”, cum ne e prezentat, fara sa fi cotizat la achizitia urmatorului super talent minor fara discernamant pe care Barcelona sa-l cumpere ca pe vite…dar sa lasam asta in grija celor care le-au dat interdictie la transferuri. Pana una, alta, te pregatesti de poza, pentru ca esti invitat in fata unui panou pentru un instantaneu. De ce, o sa afli mai tarziu, dar e clar ca nu va fi pe gratis 😀

Vizita incepe prin muzeul FC Barcelona, o colectie cu adevarat impresionanta de cupe de toate dimensiunile, cele mai vechi datand de la inceputul secolului trecut. Imbinarea dintre trecut si prezent nu se face doar prin expozitia de “silverware” ci si cu ajutorul unor adevarati pereti audio-video care pot reda sute, poate mii de momente din istoria mai mult sau mai putin recenta a clubului blau-grana.

Copa del Rey, trofeul La Liga, Supercupa Europei, trofeul Campionatului Mondial al Cluburilor, toate se regasesc in unul, mai multe sau chiar foarte multe exemplare. In mijlocul salii, troneaza o vitrina in care se regasesc 4 din cele mai ravnite cupe din intreaga lume fotbalistica: legendarul trofeu Champions League.

Pe langa trofeele din fotbal, in muzeu se regasesc si dovezile victoriilor din alte sporturi, unde Barcelona e un nume respectat: printre ele, cele de la baschet si handbal masculin.
Vizita continua prin sala de presa si vestiare, ulterior drumul ducand prin tunelul de acces catre iesirea principala, pe unde patrund echipele pe teren. Iesirea e acompaniata de scandari si cantece ale suporterilor, care rasuna din sistemul de sonorizare mascat discret, astfel incat fiecare pasionat poate visa pentru o fractiune de secunda ca va patrunde in mijlocul vacarmului catalan, fie ca jucator al Barcelonei, fie ca vizitator. Peisajul care ti se deschide, iesind dintre bancile de rezerva, e unul intr-adevar impresionant.

Desi vechi de aproape 60 de ani, colosul catalan impune respect. Privind de jos catre imensitatea tribunei 1 (singura acoperita), te gandesti la sutele de mii de oameni de toate varstele care au trait o pleiada de sentimente in acele locuri. Vizita continua prin extremitatea tribunei, iar cateva minute de respiro si meditatie de pe unul dintre locurile libere sunt obligatorii.
Urcand scarile inspre zona de comentariu si masa presei, ai ocazia de a te fotografia cu trofeul original al competitiei-rege: doi angajati amabili ai clubului te invita sa ridici trofeul deasupra capului (atentie, are totusi 11 kile!), timp in care ti se face, iarasi, poza. Evident, acesta e momentul cand nu ai voie sa-ti folosesti propria camera pentru a surprinde un cadru.
Ajunsi in inaltul tribunei, te poti aseza la masa de unde, saptamana de saptamana, zeci sau chiar sute de jurnalisti isi noteaza impresiile sau transmit comentarii in direct. Exista, evident, destule cabine de transmisie. De acolo sus, peisajul e parca si mai demn de aprecieri.

Drumul, presarat cu automate strategic amplasate, de la care poti lua monede-amintire pentru cativa euro, acolo, duce apoi intr-o sala cu mese (nu Messi) imense, pe suprafata carora poti reda nenumarate clipuri cu glorioasa FC Barcelona. Spre final, iti este aratata si o poza a viitorului Camp Nou, care va inlocui actualul stadion. Evident, esti incurajat sa contribui la ridicarea sa, ceea ce aduce aminte de alti cetateni de pe la noi care cer(sesc?) sponsorizari pentru alte cladiri ce tradeaza megalomania.
Spre iesire, dupa inca o poza, te intalnesti cu randul de oameni care asteapta…sa afle cat costa o amintire, pentru ca, desigur, un tur al emotiilor se va pastra mai viu in minte cu o amintire palpabila. Ei bine, un album cu cateva poze, inclusiv cea cu momentul de glorie in compania trofeului Champions League, doua cartonase si o impachetare deosebita te vor usura de 50 de euro. Evident, nu e musai sa iei pachetul, alegere pe care de altfel am si facut-o. Intr-adevar, exercitiul de marketing e demn de studiat in facultatile de profil!
Ziua s-a incheiat cu o plimbare nocturna in cartierul gotic, unde minunile arhitectonice sunt la tot pasul, iar fiecare straduta stramta si intortocheata ascunde o poveste…dar despre asta, intr-un episod urmator.

