Your Gay Friend
Imi plac mult lecturile care fie dezvolta niste indei interesante de la un eveniment cotidian, care e folosit ca portal pentru introspectie, fie care incep cu acele idei si incheie cu o intamplare amuzanta. Ceva de genul asta incerc si eu mai jos.
Hey hey here comes no one
Another friend to have a go on
And she asks me do I miss her when she’s gone?
And I reply “As much as I miss anyone”
Asa isi incepe Robbie Williams melodia Your Gay Friend, de pe albumul Intensive Care, compus impreuna cu Steven Duffy (atat de mult imi place incat una dintre sectiunile blogului se numeste A Place To Crash, la fel ca una dintre melodiile faine). Mai tot albumul e un fel de getting away with it all messed up legat in principal de relatii, dar nu numai. Jovial, autoironic (Oh Lord, make me pure…but not yet), realist (She’d said she’d leave him for me, I said that wasn’t wise. You can’t lie to a liar because of all the lies) si deschis (hate the sin, not the sinner), iti pune in ochi faptul ca lucrurile sunt mereu mult mai complicate in dinamicile interpersonale.
Prin 2006, cand am descoperit albumul, mi-a atras atentia, mai presus de toate, Your Gay Friend. In ciuda refrenului, nimic nu e gay in povestea unui tip aflat intr-o relatie complicata cu o tipa, aflata la randu-i intr-o relatie (probabil mai stabila, docila si liniara).
Hey Lord forgive us if we’re wrong
And make sure that he never hears this song
Desi nu-i genul de melodie (sau album) cu cine stie ce introspectii metafizice si nici nu-i un subiect care sa aduca aminte de cine stie ce situatii particulare, versurile respira din plin rautatea joviala pe care o stiu atat de bine si de ocazionala tensiune. Rezultatul e un mix dulce-acrisor care incearca sa umple acel “the space between us” despre care Robbie canta cu atat aplomb.
Cu ritmul ei vioi si saltaret (de-a dreptul gay, pentru ca gay inseamna, de fapt…vesel), e greu sa nu te apuce si fredonatul, ba uneori sa te surprinzi cantand cu pasiune atunci cand asculti piesa.
Imaginati-va, insa, cat de complicata poate deveni situatia atunci cand te afli intr-un compartiment de tren, impreuna cu vreo 4-5 persoane pe care nu le cunosti, asculti piesa in casti, cu ochii inchisi si canti fara sa-ti dai seama cu o voce suficient de puternica:
Jump into my bed
Pretend the world is dead
And always in my head
Is a face between usAnd I’ll be your gay friend
‘Cause your marriage never ends
Till we fuck and fight again
There’s a space between us
….apoi deschizi ochii si “admiri” privirile colegilor de calatorie: un buchet multicolor de reactii, intre care se putea citi albastrul socului, verdele dezgustului, un gri plin de stupoare si acea privire roz-compatimitoare de “saracu’ “. Probabil buchetul era asortat din plin cu un rosu…provenit de la momentul in care iti dai seama ca tocmai le-ai cantat o melodie foarte interpretabila si destul de personala unor persoane care tocmai si-au facut o parere pestrita despre tine.
Ei bine, asta mi s-a intamplat in acceleratul Iasi-Galati, undeva in urma cu vreo 10 anisori…
