• De zi cu zi

    We’ve all been changed/Praga

    Ne placem sa credem ca exista decizii care ne schimba viata si macar pentru acestea suntem mereu constienti si analitici. Totusi, un intelept ar putea sugera ca viata se desfasoara mai degraba in deciziile banale, ca una luata intre textele lui Kundera si lebedele de pe Vltava, zarite in videoclipul unei melodii minunate.

  • Manifesto

    Dark Necessities

    Cat e, de fapt, acoperirea unei nevoi pragmatice si cat e acoperirea unui gol? Cat e o lipsa de plenitudine pe care o simtim atat de intens incat incercam indaratnic si compulsiv sa o astupam cu lucruri, in speranta ca satisfactia data de o noua achizitie va mai estompa ecourile golului interior?

  • Matera
    De zi cu zi

    Din buza pesterii

    Celor care inca se intreaba daca sunt parte a problemei sau a solutiei, daca sunt buni sau rai, iarba de leac sau cucuta: DA! Cu siguranta sunteti toate acestea, uneori. Adesea. Alteori, poate reusiti sa fiti ca un vaccin: o mica doza de rau, imperceptibila, care poate stimula un bine autentic. Si, la randu-va, sa aveti puterea de a aprecia si binele si raul din cei care va ofera, constient sau nu, din cucuta sau iarba lor de leac. Uneori, din ambele in acelasi timp.

  • De zi cu zi

    Stupoare

    Stupoarea este, in psihologie, o tulburare a constiintei manifestata prin inhibitie psihomotorie, mutism sau akinezie. Cu alte cuvinte, persoana in cauza nu raspunde la stimuli obisnuiti. La randul ei, e impartita pe mai multe tipuri intre care se remarca cea emotiva, cunoscuta partial oricarui neofit, si care apare ca urmare a unei stari emotionale intense. E de obicei pusa in act de o atitudine tip refuz al realitatii si un mutism aproape palpabil prin orice lipsa de reactie sonora. Stiti voi, e ceea ce plastic unii numesc: “te uiti ca la poarta noua” 🙂 De ce va spun asta? Pentru ca, pastrand proportiile, asta am reusit sa obtin azi in…

  • De zi cu zi

    Communication Breakdown

    ..it’s always the same, zice melodia, si mare dreptate are. Bine, de obicei nu e vorba despre despartiri si caderi nervoase, ci doar de incomprehensibilitatea, sa nu zic tampenia perceputa a mesajului transmis – mesaj care pare atat de clar emitatorului! In literatura, capacitatea de a transmite celuilalt emotia pe care ai vrea sa o resimta e capitala, iar acest lucru e valabil si in restul artelor; probabil cel mai important sfat primit de cand am inceput sa ma joc de-a fotografia a fost: “nu uita ca privitorul nu stie si nu simte ca tine in momentul in care ai facut-o. Pentru a fi o fotografie buna, trebuie sa-l faci…

  • Muzica,  Personale

    Same Old Fears

    Muzica lui are o emotie aparte, care ti se cuibareste in suflet. Finn Andrews e amareala abia sesizabila pe care ti-o lasa in gura o pastila pe care o crezi dulce. Din spatele unor acorduri simple razbate un soi de disperare cotidiana pe care o simti in tine in rarele momente cand totul in jur tace. Originalul vocalist al The Veils pare a fi inteles una dintre fricile noului mileniu – frica de a nu conta. Si fugim, tipam, conducem mai repede, claxonam mai tare, ne adunam in baruri si cantam pana ne dispare vocea si aburii vinului fiert ne gonesc intr-un somn fara vise. Facem teatru, sporturi, dansam si…

  • A Place To Crash

    O poveste in alb si negru

    Celor sunt suficient de putin ipocriti pentru a-si recunoaste micile ipocrizii, cat si celor pentru care intelepciunea populara (interesant oximoron!) a inventat expresia “a fi mai catolic decat Papa”, le voi spune o poveste. Ea se adreseaza judecatorilor din noi, intransigentilor aruncatori de noroi fara de oglinda. Goff et all (2008) au realizat un experiment care, popularizat suficient, sigur ar pune noduri in gat multora. Participantilor la un studiu (albi si negri, deopotriva) li s-au prezentat subliminal fie poze cu albi, fie poze cu negri, fie poze neclare, in care rasa individului nu putea fi recunoscuta. Subiectilor li s-a prezentat aceasta parte a studiului ca fiind un “test de atentie…

  • De zi cu zi,  Opinii

    Dumbrava cu obiectii

    Acum doua saptamani l-am intalnit pe Andrei Dumbrava, un soi de Gregory House al facultatii de psihologie. Comparatia e inerenta atunci cand ti se livreaza afirmatii de genul “cum poate avea pisicoterapia pretentia de a schimba” sau “voi veti fi cozile de topor”, care suna atat de aproape de “you are idiots” al celui interpretat de Hugh Laurie. Omul zice niste lucruri de-a dreptul scandaloase, dat fiind locul si contextul in care face asta, insa nu tocmai incorecte, ca si cum un teolog aflat intr-o biserica ar incepe sa puna la indoiala invataturile rostite dintre portile imparatesti. Dintre lucrurile deosebit de interesante cu care si-a condimentat pledoaria “antipisicologica”, mi-a ramas…