Viata corporatista iti ce aminte ca au trecut primele 3 luni ale anului, iar melodia din casti spune RUN. Nu, nu in sensul de dig that hole, forget the sun, care sun te perpeleste bine in gradinile Vyšehrad-ului,  ci un run fara o tinta anume, asteptand mai nimic si incercand sa faci drumul, nu destinatia, un scop in sine. E mult haos si disperare in lunile care au trecut, dar e si sentimentul ca, in cele din urma, there’s nothing to hold you back. Nu down, pentru ca down e din plin, insa ideea de a fi oricat de nebun iti vine sa fii (si chiar sa fii!) e, cumva,…