• De zi cu zi

    Amintiri andaluze – partea I

    Privesti splendoarea din jur si inspiri cu nesat aerul caldut, in timp ce un baiat canta din vioara Photograph, apoi trece la Coldplay. Ai sta asa toata ziua, captand clipa prin toti porii insetati de minuni. Alegi ritmul tau. Inspiri. Expiri. Rule the world – vocea lui Chris Martin iti rasuna in prim planul umplut de vioara tipului si ceva din melancolia unica a unui moment irepetabil pluteste in aer. Mii de bucatele de gresie colorata, cu modelele lor delicate, compun imagini complexe; ca si noi, fiecare avand un sens si un fel al ei; fiecare completand o imagine care, cu doar o singura lipsa, nu ar mai fi la…

  • De zi cu zi

    Redemption and songs

    Ca in multe momente, vântul mișcând palmierii, ciripeala spanioleasca din jur, ca un tril cantator, mirosul marii și pielea strângând-se ca un corset sarat pe tine, abuzata de soare, înscriu adânc amintiri în scoarța unui creier care nu doarme niciodată. 

  • De zi cu zi

    Pace

    E o lume plina de eroi care doar au razbit. Iubit, trudit, faurit. Si gresit. O lume brodata de incertitudini, despartiri, regrete, descoperiri si invataminte. Ceva ce aduce obscen de mult cu un haos, iar tu esti chemat sa-i ordonezi sensul. Ca si tine, in jurul tau, fiinte deprinzand arta de a fi oameni, pe un drum nesigur si fara harta care sa te ghideze inspre negocierea unei paci, fie doar si cu tine.

  • De zi cu zi,  Manifesto,  Muzica

    Bittersweet Symphony

    I’ll take you down the only road I’ve ever been, yeah, zice Richard Ashcroft in mijlocul unui restaurant decorat rustic, in care astepti gulasul in paine. Sunt lucruri care, resimtite prea des, duc la saturatie, precum melodia asta care-mi da trezirea in fiecare dimineata. Banuiesc ca la fel se intampla si cu oamenii, facand totul sa fie exact ca melodia: a bittersweet symphony. Repertoriul se schimba, iar din boxe, vioi, se aude Castle On The Hill, ceea ce e perfect potrivit pentru Praga. Asa se va numi si albumul de poze de aici, desi Bohemian Like You ar fi fost o denumire cel putin inspirata. Ma, tu ai un vers…

  • De zi cu zi,  Manifesto

    Q1

    Viata corporatista iti ce aminte ca au trecut primele 3 luni ale anului, iar melodia din casti spune RUN. Nu, nu in sensul de dig that hole, forget the sun, care sun te perpeleste bine in gradinile Vyšehrad-ului,  ci un run fara o tinta anume, asteptand mai nimic si incercand sa faci drumul, nu destinatia, un scop in sine. E mult haos si disperare in lunile care au trecut, dar e si sentimentul ca, in cele din urma, there’s nothing to hold you back. Nu down, pentru ca down e din plin, insa ideea de a fi oricat de nebun iti vine sa fii (si chiar sa fii!) e, cumva,…

  • All you see,  Muzica

    O experienta intima

    In ciuda titlului picant, acest post este despre cum am trait concertul James de la Bucuresti 🙂 Despre organizare nu voi spune prea multe: oamenii cu ecusoane cu Lazy Monday n-au nici cea mai mica idee despre nimic, nici macar unde sunt locurile. Din fericire, la un concert James nu ai nevoie nici de locuri si nici de prea multa organizare, iar romanescul “nu-i treaba mea” nu te incurca deloc. Dar na, just saying, probabil organizatorilor nostri de evenimente le vor mai lua cateva zeci de ani pana sa se ridice la inaltimea numelor aduse (vezi si cazul Robbie). Si intra veteranii din Manchester. Entuziasm, urale. Invarti obiectivul de 50mm…

  • A Place To Crash,  Muzica

    Your Gay Friend

    Imi plac mult lecturile care fie dezvolta niste indei interesante de la un eveniment cotidian, care e folosit ca portal pentru introspectie, fie care incep cu acele idei si incheie cu o intamplare amuzanta. Ceva de genul asta incerc si eu mai jos. Hey hey here comes no one Another friend to have a go on And she asks me do I miss her when she’s gone? And I reply “As much as I miss anyone” Asa isi incepe Robbie Williams melodia Your Gay Friend, de pe albumul Intensive Care, compus impreuna cu Steven Duffy (atat de mult imi place incat una dintre sectiunile blogului se numeste A Place To…