• Manifesto

    But not now, maybe later…

    ..spune Damien Rice in linistea camerei, iar vocea plansa a irlandezului aduce aminte de marete pierderi. Visurile copilariei, culesul de cine stie ce insecte intr-un parc cu verdeata sau alergatul in nestire, cu un zambet tamp pe fata, fara sa simti oboseala. Serios, va mai aduceti aminte momentele cand, copii fiind, alergati parca fara sfarsit si doar seara, la final, o usoara durere de picioare iti amintea ca te-ai zbantuit nitel? Intre timp, fuga a devenit mai scurta, respiratia mai grea si zilele parca-si taie insiduos din ore. “Chiar, tu nu mai scrii?” a venit intrebarea azi si mi-am spus ca da, am tot evitat sa fac asta recent, la…