Summer sun
Acesta e, probabil, cel mai vechi draft existent pe aici. M-am gandit sa-l scot la lumina, spre a incalzi serile friguroase de toamna tarzie.
Era cazul sa-mi revina si cheful de scris din vacanta. Dupa 7 zile superbe la mare, am beneficiat de inca 6 de lejeritate acasa. Cu mine am strans o tolba de amintiri si cateva fotografii simpatice, dintre care am afisat si pe dA. Ar fi multe de spus, dar ma voi rezuma la o foto-povestioara:
Imi era dor de atmosfera aia de plecare, de emotiile plutind prin gara, de aerul fierbinte si de sunetul surd al marii care-ti apare in urechi in seara plecarii. Parte din astea s-au nimicit de la introducerea vagoanelor etajate, necompartimentate si inchise aproape etans. Drumul e mai sterp si mai putin intim acum, dar urme fine din atmosfera electrizanta care creste in tine pe masura ce te apropii de mare inca se simte. Dunarea e frumoasa si inca la locul ei, iar primul semn al libertatii dainuieste inca, aproape neschimbat de la primele mele amintiri cu privire la drumul spre mare.
Dupa ce am povestit aiurea despre centrala si fabrica de apa grea, am incetat a mai face poze, preferand sa astept sa treaca timpul. Recunosc ca-mi lipseste enorm senzatia indescriptibila, in care simti aerul usor sarat, racoarea diminetii lovindu-ti fata itita pe geamul vagonului si canti aiurea Beautiful Day. Acum iti poti lipi de geam fata si obiectivul aparatului foto, sperand ca de niciunul nu se va prinde mizeria caracteristica trenurilor noastre.
Ne-am cazat intr-un loc simpatic, unde am beneficiat de cam tot ce ne-a trebuit.
