Stupoare

Stupoarea este, in psihologie, o tulburare a constiintei manifestata prin inhibitie psihomotorie, mutism sau akinezie. Cu alte cuvinte, persoana in cauza nu raspunde la stimuli obisnuiti.

La randul ei, e impartita pe mai multe tipuri intre care se remarca cea emotiva, cunoscuta partial oricarui neofit, si care apare ca urmare a unei stari emotionale intense. E de obicei pusa in act de o atitudine tip refuz al realitatii si un mutism aproape palpabil prin orice lipsa de reactie sonora. Stiti voi, e ceea ce plastic unii numesc: “te uiti ca la poarta noua” 🙂

De ce va spun asta? Pentru ca, pastrand proportiile, asta am reusit sa obtin azi in cea mai amuzant-absurda conversatie cu cineva care a gresit numarul.

Telefonul suna…

-Da?
Vocea imi spune sigura pe sine:
– EU SUNT!
Continui:
– Ok, dar cine mai exact?
Vocea raspunde un pic incurcata:
– Aaa, nu, nu, am gresit, imi cer scuze!
Eu, expansiv, preluand siguranta din vocea interlocutorului:
– Ba nu, cu siguranta dumneavoastra sunteti, doar ca nu stiu cine!

Niciun raspuns. Blocaj total. Stupoare.

Cum ar zice matematicienii: Q.E.D.
Inchid telefonul, nestiind daca sa rad de absurdul situatiei sau sa plang de mutenia aproape disperata a interlocutorului, ghicindu-i parca groaza din privirile omului care nu intelege ce i se intampla.

Iata, deci, cum o simpla greseala in formarea unui numar te poate lasa cu filosofica intrebare: eu…eu cine sunt?!