Somnul ratiunii naste monstri pletosi
Nu era tocmai in plan sa-mi fac revenirea pe blog cu un post politic, dar e o alegere care m-a ales (despre asta, alta data).
Pentru cei care nu stiu, sunt adeptul unei pozitionari de centru-dreapta (himera aia pe care o fugaresc declarativ politicienii pe la noi), cred ca Basescu este cel mai bun presedinte din istoria Romaniei (si voi argumenta) si mai cred ca e inspaimantatoare perspectiva viitorului imediat/mediu.
Ziceam (cu destula tristete) ca Basescu e de departe cel mai bun presedinte avut pana acum, in principal nu pentru ca ar fi el sclipitor, ci pentru ca celelalte doua optiuni sunt un criminal (niciodata condamnat) de educatie KGB-ista si un visator care ne-a incantat cu cei 20 000 specialisti (mai tineti minte?!) promisi, pentru a ajunge fugarit de pragmaticul Miron Cozma si a i se turna cerneala pe cap – un om educat, dar slab. Cei care inca nu-s convinsi ar trebui sa se gandeasca la nivelul de trai din 97 sau la tactul cu care se devalizau toate motoarele economiei in perioada 2000-2004. Cu bune si cu rele, cu (nu datorita lui, dar istoria nu va tine minte asta!) Basescu am devenit membri UE si am trecut peste o criza economica cu un somaj si o inflatie la limite decente, raportate la cele din alte tari. Suna rau? Stati sa vedeti incotro ne ducem!
O scurta privire asupra tomberonului in care ne-a aruncat o scurta perioada de guvernare luminata: un premier plagiator (nu e necesara o comisie de etica sa demonstreze ca 40 de pagini copiate si fara mentionarea sursei e plagiat ordinar, iar cine a scris mai mult de o lista de cumparaturi in viata lui stie ca asa e), doi ministri in conflict de interese la educatie, un profesoras de matematica incapabil de a rezolva probleme de la capacitate in locul lor, apoi o rectoreasa care propunea ca elevii picati la BAC sa fie inscrisi provizoriu la facultate, la externe un cataclism care crede ca Papa de la Roma conduce lumea. In putin peste o luna, decizii demne de absurdistan, la limita legii (vezi MO, modalitatea de abordare a CCR-ului, etc), neglijarea deciziilor unei institutii fundamentale (“Eu tot ma duc la Bruxelles!”), mici smecherii pentru spalarea putinei marilor anchetati ne-au pus intr-o lumina penibila in Europa si nu doar. Pentru cei care nu cred, google consemneaza reactia unei socialiste de vaza, ale membrilor Bundestag-ului care au propus oficial anchetarea si suspendarea Romaniei, reactiile oficialilor europeni si nu numai (stiati ca ministrul de externe din Franta si-a scos din agenda de lucru intalnirea programata cu Marga?). Puneti asta pe langa amuzamentul sau neincrederea cu care va fi privit de acum inainte peste hotare orice absolvent onest de facultate de la noi si aveti imaginea completa. Pe langa asta, cei care au rate sau chirii in euro, pot confirma ca nu le e prea bine.
Peste cateva saptamani ne vom afla in fata unui referendum la care se va vota pe doua linii directoare: cea a urii fata de Basescu (si) ca reprezentant al PDL-ului arogant, respectiv cea a fricii spectrului unei conduceri 100% USL-iste, cu Ctrl+V Ponta si Antonescu.
Nu c-am mai folosit mai sus cuvantul inspaimantat? Ba da, dar chiar asa ma simt, gandindu-ma ca, de luni pana cel putin la finalul lunii, daca nu cumva pentru inca vreo 5 ani, vom avea ca presedinte un individ al carui singur mod de exprimare politica e rasteala, al carui dezinteres pentru cetatean poate fi rezumat simplu prin faptul ca n-a catadicsit sa invete o boaba de engleza (o zice CTP, care e suficient de nebun incat sa fie echidistant), iar al carui bun simt e doar demagogie: cum altfel s-ar putea numi comportarea unui individ care s-a prezentat la fix ZERO voturi finale in ultima (sau penultima, de fapt) sesiune parlamentara, a avut 14 initiative parlamentare in ultimul mandat (daca gresesc, va rog sa ma corectati), dintre care una a fost considerata in totalitate neconstitutionala?! In oricare tara civilizata, un om care nu vine la serviciu (Parlamentul e serviciul individului certat cu frizerul) e dat afara. Noi il punem presedinte! E disonant, e penibil, e…
Pana acum am rezistat cu stoicism tachinarilor sau incurajarilor amicilor plecati definitiv sau nu peste hotare, in tari in care democratia nu e similara cu cea din Belarus. Le-am spus mereu ca s-au facut progrese, ca orasele arata mult mai civilizat decat in urma cu 10-12 ani, ca avem legi importante, de inspiratie europeana, care ne vor permite sa construim lucruri bune, ca generatia care a inceput sa mijeasca ochii in democratie se maturizeaza, ca va veni din spate si va inclina totul, de la procesul electoral la spiritul public in directia civilizatiei…si ne trezim cu un cuplu emblematic de arhetipuri ale ridicolului, care ar fi comic daca n-ar fi tragic ca e la conducere. Ctrl+v si alt+F4, reprezentanti ai unei uniuni social-liberale. Pe bune, hai, repetam impreuna, un-doi-trei-si, social-liberale. Pai cum vine asta, ideologic vorbind? Ma intreb ce privire tampa demna de momente Kodak ai suprinde pe fata unui neamt sau englez, spunandu-le asta. Acum, ce sa le mai spun amicilor mei?
P.S. Mi-as dori un cuplu Ungureanu-Presedinte si Macovei-Premier. Asta asa, idealist vorbind. Si tot idealist, puteti citi aici un apel lucid la ceea ce, ma tem, nu se va intampla prea curand: http://www.contributors.ro/societatelife/scrisoare-catre-toata-lumea/