Sa am si eu un moment de liniste!
Mie-mi plac linistea si spatiul, fie ca ma aflu in mijlocul orasului aglomerat sau pe cine stie ce coclauri. Nu-mi plac spatiile inghesuite si cu sentimentul de “la comun”, open-space-urile corporatiste sau oricare loc unde aglomeratia e la ea acasa. Uneori, ma simt incorsetat chiar si la mine acasa si cred ca nu-s singurul in situatia asta: trei camere, patru persoane si o pisica, deci, invariabil, e destul de dificil sa ai si tu un moment de liniste, in care sa nu-ti ceara cineva ceva sau sa nu dea navala peste tine…
Ca incepusem sa va zic despre corporatii si sentimentul de inghesuiala si micime, mi-a sarit in ochi un aspect neplacut la precedenta mea vizita la sediul cental al firmei pentru care lucrez: toaleta (aia, de-i zice si budă) era prevazuta cu destul de putine cabine, comparativ cu numarul de angajati, iar acestea aveau si un bizar viciu de constructie: intre usa si toc, in partea cu balamalele, exista un spatiu de juma de centimetru (poate si mai bine) prin care, cu putina concentrare, puteai vedea inauntru. De-a dreptul neplacut, am concluzionat eu, care mai mereu am sustinut ca o baie inteligenta ar trebui sa aiba cabine foarte bine izolate fonic, eventual si cu un pic de muzica, pentru a evita situatiile penibile. “Everybody shits”, mi-ati zice, probabil, lucru perfect normal de altfel, dar ia inchipuiti-va cum ati reactiona daca, intr-o dimineata, intrand in baia firmei, ati auzi un “îîîîîîh….fleoşc….aaaaah”, apoi sunetul apei scurgandu-se pe conducta, iar, din cabina, seful vostru cel scortos ar iesi transfigurat de efort si v-ar saluta incurcat (eventual intinzandu-va si mana, in zapaceala de moment)? Sau, mai amuzant, involuntar, ochii v-ar fugi spre mica deschizatura din usa, prin care v-ati ghici seful stand concentrat pe tron? Pe bune, ati zice “buna dimineata, sefule!” sau v-ati face ca ploua, constienti fiind ca si omul de dupa usa v-a identificat? Zau, n-are si omul un moment de liniste nici cand ii este atat de necesar…
Ei bine, cu aceste intrebari filosofice in gand, am intrat in baia pentru clienti de la Kaufland. Pe jos, curatel, usa zdravana, sistemul de inchidere simplu, dar eficient…ba chiar, de undeva din tavan, se auzea o melodie placuta, oarecum intima. “Ehhh, in sfarsit cineva care intelege”, mi-am zis. Deschei tacticos capsele pantalonilor (urasc pantalonii cu capse in loc de fermoar!), cuprins parca de acordurile baladei care se auzea nici prea tare, nici prea incet..cand, fara niciun avertisment, o don’soara se rasteste in spatele meu: “UN ANGAJAT HAVA ESTE RUGAT SA SE PREZINTE LA CASA NUMARUL 2”. O clipa de uluiala, dar apoi am inteles: duioasa melodie din difuzor si micul meu moment de liniste fusesera brusc spulberate de anuntul individei. Si, pan’ la urma, ce pisici o fi ala “un angajat hava”?