Q1

Viata corporatista iti ce aminte ca au trecut primele 3 luni ale anului, iar melodia din casti spune RUN.

Nu, nu in sensul de dig that hole, forget the sun, care sun te perpeleste bine in gradinile Vyšehrad-ului,  ci un run fara o tinta anume, asteptand mai nimic si incercand sa faci drumul, nu destinatia, un scop in sine.
E mult haos si disperare in lunile care au trecut, dar e si sentimentul ca, in cele din urma, there’s nothing to hold you back. Nu down, pentru ca down e din plin, insa ideea de a fi oricat de nebun iti vine sa fii (si chiar sa fii!) e, cumva, eliberatoare si socanta in acelasi timp. Fara plasa, acrobatul mergand pe sarma si facandu-si giumbuslucurile.
To take the cup, to fill it up, to drink it slow, pentru ca restul deja a fost facut, extern de ceea ce visam (mult mai putin egoist decat a parut candva).

Hai sa ne atingem tintele pe Q2! -> scratch that, hai sa nu am o tinta anume, in incercarea de a lua orice arunca viata sii a-o da o structura: un fel de joc de tetris cu oameni, senzatii, sentimente si locuri, invartindu-se in juru-ti, intr-un vartej in care incerci sa jonglezi cu toate si sa le gasesti un loc. Run, rabbit, run!