Pielea guvernului din padure si obsesia constitutiei

Sa fim drepti! In ciuda incercarilor disperate ale lui Geoana de a-i arunca in carca lui Basescu pisica destramarii coalitiei PSD-PDL, realitatea e evidenta. Declariile neghioabe ale lui Nica nu au venit dintr-un moment de ratacire neuronala a social(ist)-democratului galatean ci dintr-o stratagema la fel de prosteasca precum si porecla sefului sau direct. Fostul ministru de interne este o persoana prea experimentata pentru a lovi cu copita galeata cu lapte altfel decat la comanda politica. Decizia de remaniere, desi e doar picatura care a umplut paharul, e cat se poate de logica: atunci cand declari ca guvernul din care faci parte se pregateste sa masluiasca alegeri, inseamna ca locul tau nu e in acea echipa, fie din incompatibilitate cu presupusele intentii, fie doar din apucatura prea putin inteligenta de a marca in mod intentionat un autogol in capitalul de imagine al echipei in care esti (inca) inrolat. Oriunde in lume, unde exista un minim bun simt, decizia ar fi fost aceeasi.

Acum, acest teatru politic se aseamana foarte bine unui meci de tenis. Coalitia ad-hoc (fortat spus, pentru ca scopul acesteia nu e sub nicio forma binele popular) a incercat sa-i ofere o minge dificila lui Basescu prin nominalizarea unui om extrem de competent si suficient de carismatic: Klaus Iohannis. Faptul ca nici macar duetul Geoana-Antonescu nu credea ca Basescu va fi pus cu spatele la zid si le va face jocul il dovedeste marea gafa facuta de cei doi: respingerea apriori, magareasca si ilogica a oricarei alte variante afara decat cea propusa de ei, mizand pe mrejele unei constitutii care le e evident potrivnica. Returul sefului statului a fost mult mai eficient, dovedind inca o data ca Basescu e dotat cu o inteligenta speculativa cum poate doar batranul comunist si prieten al minerilor sa fie. Nominalizarea lui Lucian Croitoru este la fel de competenta ca cea a primarului Sibiului, dar si la fel de lipsita de sorti de izbanda. Un astfel de raspuns este o interventie de tip win-win, oricat ar behai a paguba contracanditatii la presedintie. Basescu raspunde facand nimic si castigand (pentru moment) partida. Cuvantul englezesc pentru asta este stalling. Daca noul guvern al premierului desemnat este respins, interimarii raman in functie. Daca este acceptat, prim ministru devine o persoana buna si pentru tara, dar si pentru presedinte. Urmarea? Pentru a nu parea ridicoli, reprezentatii PNL si PSD sunt nevoiti sa continue in aceeasi nota, vanzand hilar pielea guvernului Iohannis din padure. Constitutional, e evident faptul ca Basescu poate respinge propunerea majoritatii parlamentare, afara de cazul cand aceasta e reprezentata printr-un singur partid!

In ciorba aceasta, ca mustele au cazut poate cei mai competenti din punct de vedere al interesului national: Iohannis si Croitoru. De ce? Pentru ca, omeneste, nu puteau refuza posibilitatea de a face cu adevarat ceva bun. Cea mai buna dovada o constituie declaratile stupide, opozitia fara esenta din spusele unora precum Orban. A refuza simpla ipoteza propusa, ca Lucian Croitoru sa devina prim ministru, fara a dori macar sa schimbi cateva cuvinte cu individul constituie o noua dovada de viţelism politic. Pretul e redus. Vacile si boii oricum vor vota cu ochii inchisi, in functie de culoarea politica, iar de foame vor rabda cu adevarat abia dupa alegeri. Asta in timp ce, desigur, cei pe care ii vedem la televizor o vor duce bine.

Apelul obsedant la constitutie, apelativele si jignirile repetate aruncate in loc de argumente de cei doi lideri ai inca opozitiei nu tin loc de fonduri, interventii sau ordonante. Incotro ar apuca, de acum problema cu adevarat majora le apartine. Iar cenusiul de afara se asorteaza alarmant cu maroul in care ne adancesc.