One Of Us Is Gonna Be Running

“And we run and we run and we tun till we break through”, rasuna in casti si nu poti sa nu te lasi usor in scaun, privind pierdut prin geamul cladirii de birouri. E, iar, un moment din cele in care ai pleca departe, pentru ca parca nimic nu te tine, nici sustine.

Pana la urma, nu poti sti care e locul tau pana n-ai vazut mai multe; sau, poate, niciun loc nu poate fi cu adevarat al tau cat timp nu esti tu acasa cu tine. Te face sa admiri intens acei oameni magici care-si pot face acasa din orice, cu o usurinta intrinseca, ruda cu gratia.

E o ironie ciudata, ca asta sa vina din partea unuia care a calatorit in 6 tari in 9 luni. Cine stie, insa, daca nu e doar o realizare intima a unui gol.

I must admit, you’ve got me.
I don’t know how to unlove someone.

Lasa o urma aparte, modul in care ironiile joviale pe care viata ti le azvarlea si cele cu care-ti ilustrai umorul ludic si intepator lasa, pe nesimtite, locul unora amare. De parca viata ar fi asemeni unui copil care abandoneaza treptat joaca si descopera cruzimea, inlocuind rasetul distrat cu un ranjet diform, dupa fiecare lovitura pe care o aplica.

Lucrurile pe care ai visa ca le faci raman doar planuri, parca nici zgariate pe hartie si singurul loc in care par ca-si fac culcus e in pungile de sub ochi. Si pui zi dupa zi, iar saltatul si fuga pisicilor oglindeste, ai spune, un haos personal. Si atunci, vrei sa fugi in cautarea unui acasa care sa fie in primul rand acasa pentru tine. Si ai fugi spre insoritele tari mediteraneene, unde totul are ritmul sau netulburat sau, poate, spre locuri cosmopolite, unde ceaiul cald rimeaza cu gazonul perfect tuns sau ocazionala ploaie. Oriunde, dar te iei cu tine!

Te asezi si o neliniste aparte iti aduce in gand ce spunea o batrana expata, care lasase himera prosperitatii britanice pentru tarmurile grecesti. Exista doua tipuri de oameni care vin aici: cei pe care nu-i mai leaga nimic de locul unde erau, iar acestia, de obicei, se adapteaza bine si cei care fug de ceva. Curand, acestia descopera ca acel ceva e inca in ei.

“There is no running that can hide you”…

…from you.