O mica tirada
Nu stiu daca postul asta va trece vreodata de stadiul de draft
Nota misogina din ceea ce urmeaza exista si nu exista. Vroiam doar sa fac un comentariu referitor la ceea ce au nevoie si ceea ce cauta “ele”, in general, fara o referire precisa la vreo persoana anume. Sa rafinez (sa invelesc ideea in staniol, ca tot e trendy) un gand pe care i l-am spus unui prieten.
“Ea” e o mixtura ciudata, tragi-comica de cele mai multe ori. Isi imparte viata, alintaturile si nazuintele intre doua porniri opuse. Prima, cea pe care o vedem in icoane sau reviste: a mamei cu copilul in brate. E o nevoie de un anume “confort”(read this word in english, pt ca la intelesul lui englezesc ma refer) nevoia de a tine la cineva si de a-i purta de grija mereu, poate chiar de a-si astupa goliciunea unor momente cu ceva…”sau mai bine, umbra ta”…ei bine, nu draga Nichita, nu-i cazul si in ceea ce zic eu acum. (Nichita Stanescu era totusi un el, mama voastra de inculti)
A doua, cea de femeie, cea pe care o cautam cu indarjire la mai tot coltul si pe care o imaginam in timp ce indesam degetul in claxonul masinii.
Din rutina sau evidenta opozitie a celor doua, “ea” nu poate aduna (scalar sau vectorial, cauta tu interpretarile) o traire unica, un “tot”, ci franturi de “ceva” pe care le identifica unui sentiment. Mereu, acel(ui)asi, asa ca ajung iar la “wise bono says”: “not just deaf and dumb, I’m staring at the sun, not the only one happy to go blind”…
One Comment
Charles
Apropos de ce femei iubesc poteii:cele cre stiu sa para carismatice prin tacere si zambete bine plasate…in locul unui raspuns pe care nu stiu sa-l dea.Iubesc femeiel care nu spun niciodata DA desi gesturile, privirea lor spune :DA,Iubesc femeile care se pretuiesc enorm pe sine si se cred menite a inspira o mare opera a unui artist.Dar ele nu vor fi iubite mult timp, in schimb vor ramane in mintea acelui poet ca o priomisiune neindeplinita a unei mari iubiri…Poetii nu iubesc femeuile prea rationale, inteligente, ce par dominatoare si isi ascund slabiciunea si nevoia de protectie din jena.De cele mai multe ori poteii, ca sa ramana poeti, accepta o femeie puternica si inteligenta avand uneori puseuri de personalitate facandu-si un idol efemer dintr-o alta femeie-muza, cu care raman de multe ori la nivel platonic, femeia respectiva nefiind din cele ce accepta ca iubit un poet mai mic dect Nichita sau altii cativa.O femeie poetesa nu va iubi niciodata un poet sau, daca o va face, nu il va accepta ca partener deoarece femeile care scriu versuri (poete sau nu) sunt imature, infantile, naive, nu stiu ce vor si isi imagineaza ca prea multa asemanare duce la monotonie…dar poate gresesc si ei, si ele…Si ele si eu…