O jignire aparte

Imaginati-va scena:

El, cu patima neostoita in priviri, isi trece mana prin parul ei balai si exclama extatic: “draga mea, esti superba!”. Ca in scurtmetrajele amuzante, ea sare in picioare, contrariata, si ii arde o palma strasnica.

Ei, v-ati gandit vreodata ca asemenea apreciere sincera la adresa aspectului persoanei care v-a legat (sau, pentru linistea orgoliului vostru, de care v-ati legat) ar putea constitui o jignire profunda?

Este cunoscut faptul ca, in aprecierea frumusetii unei persoane, rolul central il joaca gradul de simetrie intre jumatatile fetei si, prin extindere, ale corpului. Astfel, un grad mai mare de simetrie inseamna, in perceptia noastra, un grad mai mare de frumusete. Problema noastra cea mare, apropo de perfectiune si despre cum nu le poti avea pe toate, e ca aceeasi asemanare se aplica nu doar la caracteristicile fizice, dar, pare-se,  si la diferentierea dintre emisferele cerebrale.  Trecand peste evidentul misoginism, iata deci ca exista si dovezi din taramul neurostiintelor pentru confirmarea stereotipului “frumoasa si toanta”.

E si motivul pentru care, din ce in ce mai multe fete al caror loc nu e pe sticla isi etaleaza tampenia senina, tarate in fata de frumusetea tulburatoare sau doar de o combinatie de calitati fizice si deprinderi, sa le zicem, parasociale 🙂

Altele, realizand repede care dintre calitatile personale valoreaza mai mult, incearca, la un nivel mai redus, sa le scoata in evidenta. Asa se explica puzderia de avataruri infatisand (ce cuvant!) funduri, sutiene, corpuri rumenite, intinse la plaja sau doar decolteuri si buze tuguiate, pe care amicele noastre se grabesc sa le afiseze. Suntem ceea ce afisam, iar ceea ce afisam e ceea ce avem mai bun.

Iata, deci, un motiv in plus pentru a nu ne extazia in fata oglinzii!