Nu cel din urma
07.10.2020 Garachico, Tenerife
Se apropie ora penultimului apus în insula, cel puțin pe moment.
Suna ciudat, nu? Suntem obișnuiți ca ultimul sa fie cel special, nu e loc de locuri secunde, de lucruri care aproape s-au întâmplat sau de jumătăți de reușite.
Știm deja, cei mai apreciați oameni sunt cei morți, iar cei mai vizitați se afla pe patul de moarte. În rest, puține lucruri par a atrage prin lipsa unicității. Și totuși, acest aproape apus într-un aproape final de vacanta, pe malul unei piscine naturale formate între munte si mare, aproape topografic și departe cultural de Africa, își are magia proprie. Vuietul valurilor izbindu-se furios de vestigiile ultimei erupții trăite de insula, lumina căzând pieziș peste culmi și făcând aburii fini din aer sa teasa o ceata diafana deasupra apei. Sarea, uscandu-ti-se pe frunte. Apa, curgând ritmic prin culoare săpate in piatra, cu puterea imperturbabil a timpului.
Inspir.
Expir.
Un moment trăit.