Meditatie la un Guiness

Am reascultat Intensive Care cap-coada si raman la impresia ca e intre cele mai bune 10 albume facute vreodata. Interesant e ca gasesc multe idei gen All That You Can’t Leave Behind in versurile lui Robbie, ceea ce nu-i stirbeste deloc meritele ci, din contra, ii intregeste masterpiece-ul. Desi prea eterogen (ca sa nu zic way too free) in unele momente, stilul e absolut inimitabil si, cel putin mie, imi produce un amalgam de sentimente contradictorii/complementare dar atat de sincere si de “pline” incat devine unul dintre albumele pe care le-as lua intr-o vacanta doar cu mine….e, somehow, un fel de “tot”.
Am descoperit multe momente din mine printre sunete si cuvinte, mai ales in Advertising Space si Spread Your Wings. Ultima imi pare kinda` beautiful day, momentul de care te agati cu disperare si care te ridica atat de sus incat devine socant avand in vedere situatia. E o energie launtrica pe care o stii sau n-o stii, n-o inveti, n-o descoperi ci te invata si te descopera ea.
Draguta si zeflemitoare, Your Gay Friend ma bucura, cumva, prin spiritul parodic-si-nu-prea. Random Acts Of Kindness e cumva introspectiv(a), ceva intre gratia din Grace si feelingul din If God Will Send His Angels.
In fine, Sin Sin Sin…e usor de inteles de ce mi-e draga melodia asta.
Punct, s-a terminat berea si in acelasi timp si melodia din boxe.