Invatamant PISAt marunt
Va spuneam recent despre aberatia numita Universitatea Spiru Haret cu al ei sistem de invatamant la distanta de standardele universitare (dar si de bunul simt). Am vazut ca si mai roscatul meu amic a remarcat pertinentul articol al lui Marius Nitu. Intre timp, justitia a dat un raspuns evaziv (a se vedea si bancul), dand USH dreptul de a organiza admitere doar la acele sectii autorizate si/sau cu acreditare (asa cum era, de altfel, normal). Balacareala, insa, nu se opreste aici, imputicenia din sistem fiind mult mai mare. Acum cativa ani, vreo 4, daca nu ma insel, o comisie a ministrului de atunci, Miclea, si-a propus sa analizeze si sa porneasca un proiect de reforma reala in educatie. Trecand peste abilitatile de manager ale, de acum, colegului de breasla, trebuie remarcat totusi ca acea comisie cuprindea specialisti reali si a analizat timp de doi ani problema invatamantului din toate perspectivele celor implicati.
Concluzia? Au muncit degeaba, deoarece in aproape doua luni s-a scris o noua aberatie de “Cod al Educatiei”. Adio depolitizare, adio criterii europene de evaluare, adio invatamant stratificat si axat pe concret. De ce sa nu facem 13 clase obligatorii (1 grupa de gradinita si 12 de scoala)?
Ceea ce nu se stie si/sau nu se recunoaste, e ca nu tot omul e capabil sa faca 12 clase. Sau nu vrea, nu ii va folosi. Pur si simplu, daca visul omului e sa-si faca o ferma pentru cultura capsunilor, de ce sa-l obligi sa faca 12 clase? Ii sunt suficiente ceva date despre botanica, matematica, ceva abilitati de relationare si alte competente conexe. Nu fizica, nu filosofie, nu trigonometrie. De ce sa facem cretini cu diplome, de ce sa chinuim oameni fara interes si sa-i tinem 12 ani intr-un invatamant aproape exclusiv teoretic, cand abilitatile lor practice ar putea fi valorificate pentru binele lor si al tuturor?
Ceea ce iarasi nu se stie, e ca exista un proiect de evaluare standardizata a competentelor unor loturi de elevi, reprezentative pentru intreaga populatie aflata in procesul de invatamant. OECD-PISA realizeaza o data la fiecare trei ani o astfel de analiza. M-am uitat pe statistici si pentru prima oara dupa ceva timp mi-a fost rusine ca stiu sa citesc niste indicatori de acest gen. Concluziile calitative (ce ironic e ca se numesc asa)sunt: se invata mult si prost, un procent uluitor din bagajul oferit spre invatare in timpul invatamantului preuniversitar e pur teoretic, supradimensionat si inutil, iar performantele sunt groaznice. Ce-i drept, cei 2% care sunt exceptionali, ii bat la fund pe toti. Restul de 98%, sunt nu doar la coada Europei ci a lumii.
Iata-ne cum stam (am luat in calcul performanta medie a elevilor):
Abilitati matematice: mai buni decat tari precum Bulgaria, Chile, Iordania, Argentina, Tunisia, Muntenegru, Brazilia. Mult sub China, Finlanda, Korea, Belgia, Olanda, dar si tari precum Islanda, Azerbaidjan (da, ati citit bine), Croatia, imediat sub Thailanda.
Abilitati de intelegere a textului scris: in coada listei, doar peste Indonezia, Brazilia, Muntenegru, Columbia, Tunisia, Azerbaidjan, Quatar si Kirghistan. Evident, sub orice tara civilizata, chiar si sub modestele Lituania, Slovacia, Noua Zeelanda (da, asta-i tara aia cu munti, pescari si cutremure de langa Australia), Macao !!!, Ungaria.
Rusinos? Nu, n-am terminat!
Explicarea stiintifica a unor fenomene: sub Chile, Serbia, Islanda, Croatia, Polonia, Lichtenstein, Rusia, Bulgaria. Adaugati aici si restul tarilor civilizate.
Stiinte: doar 10 tari incluse in evaluare (intre care tari cu “recunoastere”, precum Qatar, Columbia, Tunisia, etc) au, elevi mai slabi (a se citi “nivelul mediu al performantei elevilor”) decat ai nostri. Pustanii din Iordania, Uruguay, Letonia, Turcia, Bulgaria, Serbia, Ungaria, etc, ne dau lectii.
Concluzia? Hai sa continuam in aceeasi nota. Macar nu vom ramane ca scotianul din banc, care, mergand dupa boscheti sa iti faca nevoile, e sfatuit de amicul sau, scotian si el, sa lase rahatul acolo, daca n-are hartie la el. Noi vom avea diplomele din liceu sau facultate, asa ca nu vom pati asa. Vor fi mereu acolo, mereu mai inutile.
