I Was Lost, I Am Found

Probabil nu-i un secret ca n-a fost tocmai o perioada extrem de usoara pentru mine, ca am realizat ca multe s-au schimbat, fiind oarecum nevoie de o “rearanjare sistemica” pe undeva, un soi de aritmetica extrem de ambigua, in care aduni si scazi lucruri dupa reguli simtite. Pana la urma, a (si am) iesit bine, gratie mai ales stim-noi-cui pentru gasirea acelor instrumente specifice (cele potrivite, dar parca mereu altele) pentru pus runaway train-ul pe sine.

E un fel de “si ce daca?”. Si ce daca am pierdut o parte din lucruri, din dinamica unor ani trecuti, din rabdare, din posibilitatea de a intelege si suporta multe? Da, uneori mi-e dor de epicul din unele texte, de implicare, de stilul ala de a scrie pe jumatate ametit, pe jumatate distrat. Ce-am descoperit recent e, insa, continuarea: ce a fost, se poate reconstrui, ba chiar se poate face mai bine. E ca citatul ala pompos, “vom fi iarasi ce-am fost si mai mult e atat!”.

Mai e timp. E timp pentru povesti, pentru imaginat conversatii somptuase pe o scena atat de inalta, dar atat de citadina, e timp pentru lucrurile simple, simtite, dar si pentru lucrurile mai lungi si mai dificile. E un heart&mind pe drum si sper sa-l aduc aici.

Beware, am inceput!