Manifesto

Dark Necessities

Vinerea neagra (Black Friday, ca despre ea e vorba) isi traieste ultimele ore – desi, in goana dupa profit, majoritatea comerciantilor au pervertit-o, lungind-o de-a lugul weekend-ului sau chiar a unor saptamani in sir. Exista putini romani care nu s-au lasat prada freneziei consumatoriste (iar eu nu ma numar printre ei, recunosc!) si nu putini dintre ei vor fi loviti din plin de reculul placerii date de noile achizitii: regretul de a fi cumparat ceva, buyer’s remorse, care se instaleaza adesea pe nesimtite, fie dupa click-ul pe butonul “cumpara”, fie dupa bucuria descoperirii care vine cu deschiderea unui colet.

Desi dependenta de cumparaturi nu si-a facut loc in DSM V, modul in care ea se instaleaza, creste si afecteaza vietile oamenilor nu se indeparteaza prea tare de mecanismul oricarei dependente. Ca sa fim sinceri, DSM-ul, oricat de biblie a psihologilor si psihiatrilor ar fi, e aceeasi carte care pana la editia a doua a avut printre “tulburari” homosexualitatea, asa ca e greu de evaluat in perspectiva corectitudinea includerii/neincluderii unor lucruri (cum s-ar zice la colt de bloc: au mai rasolit-o si in trecut). Trecand peste scurtul ocol teoretic, trebuie totusi sa apreciem abilitatea celui mai mare si lipsit de scrupule vanzator de pe planeta, Mr. Bezos in a reduce la minim timpul alocat unei decizii, a facilita achizitiile multe si marunte si a genera contextul perfect pentru ca milioane de oameni sa inlocuiasca tristetea unei achizitii fara sens (dar mici) cu bucuria unei noi achizitii (tot fara sens) mai mari – caci Amazon Prime a fost insasi ideea mefistofelicului chelios care pana de curand a fost si cel mai bogat om de pe planeta.

Dar, totusi, sunt oare comerciantii si ale lor tehnici de marketing singurii responsabili de succesul comercial al unui asemenea eveniment? Cu siguranta, nu! Intregul univers conspira la un generalizat “vreau mai mult!”, iar in mai mult e aproape mereu vorba despre un lucru, arareori despre o experienta.

Cat e, de fapt, acoperirea unei nevoi pragmatice si cat e acoperirea unui gol? Cat e o lipsa de plenitudine pe care o simtim atat de intens incat incercam indaratnic si compulsiv sa o astupam cu lucruri, in speranta ca satisfactia data de o noua achizitie va mai estompa ecourile golului interior?

“Ce iti lipseste?” e o intrebare la care raspunde cu profunzimea vocii lui de vraci pagan Tim Booth in clipul de mai jos.

In speranta ca vom gasi cu totii explicatiile cele mai bune pentru achizitiile din perioada asta, astfel incat disonanta cognitiva sa nu ne inghesuie prea tare, dar mai ales ca perioada urmatoare ne va aduce si din lucrurile de care avem cu adevarat nevoie (si pe care le enumera maestrul Booth), va las cu prima parte din mini-interviul din care e si primul clip. Si, pentru ca avem capacitatea de concentrare a unei muste lipite de parbriz, clipurile sunt foarte scurte, asa ca merita vazute.

Spoiler:

What I fear the most is a sense of loneliness, I think, a sense of not being seen, not being understood. Maybe not being loved.

What Inspires me? Oh, God, so many things: nature, in particular, the creator of nature is always a greater artist than any artist could ever be.

Tim Booth, spunand ceva ce stim cu totii, dar suntem prea ocupati sa cumparam chestii ca sa ne dam seama

P.S. Nu mai scrisesem de multa vreme ceva care sa evoce in clar niste concepte din psihologie si-mi pare ca mi-a lipsit asta. In caz ca nu v-ati prins deja, titlul, insa, e de la o melodie, ideea de Black din Black Friday a facut ca in mintea mea sa cante: Red Hot Chilli Peppers – Dark Necessities

Leave a Reply

Your email address will not be published.