Coming back to life
Aceste randuri sunt un fel de memo intern, de folosit in zile cenusii sau cand rutina adauga pe nesimtite zi dupa zi si te trezesti intrebandu-te: “unde a fugit saptamana?”.
N-am crezut niciodata in slogane sforaitoare de tip “new year, new me” sau in “rezolutii” de anul nou (ce s-o fi intamplat cu alte cuvinte mai romanesti, gen angajamente, promisiuni, teluri?!). Majoritatea celor care inunda salile de fitness sau fac sir indian la seminariile pentru dezvoltare persoanala sunt cei cu care va veti intalni peste cam o luna la coada la McDonald’s, oricum, pentru ca uita un lucru: nimic nu s-a schimbat pe parcursul unei nopti, iar ei sunt in continuare aceiasi oameni care erau si pe 31 decembrie (doar un pic mai batrani si mai mahmuri). Viata, se pare, nu e un basm, acolo unde noaptea e mereu un sfetnic bun.
Scopul propus pentru urmatoarele vreo 360 de zile ar fi, mai degraba, sa pui mai multa viata in ele, mai degraba decat sa faci o lista de “imbunatatiri” si ritualuri pe care sa le urmezi in speranta ca vei deveni cine nu esti. Si, cum pare o idee rezonabila, am decis s-o aplic si eu, ceea ce da nastere urmatorului dialog imaginar:
“Cum adica, sa pui mai multa viata in ele zile? Nu tu esti cel caruia ii spunea Revolut-ul ca a platit in 11 tari in 2022? Cel cu 30 de zboruri in 9 luni? Cel care a adormit in decembrie cu geamul deschis, ascultand valurile oceanului? Care a vazut o lista nesfarsita de artisti la PinkPop, Rock Werchter sau Victorious Festival, artisti la care unii abia isi permit sa viseze? Ecourile unor concerte memorabile inca iti suna in urechi. Melodii ascultate obsesiv inca te trezesc dimineata inaintea ceasului. Cum adica, mai multa viata?!”
“Hm, ba da, dar nu despre asta-i vorba – sau nu doar despre asta. E despre a gasi momente de planficare si reflexie, macar din cand in cand. Macar o data la doua zile, nu doar o data la cateva luni, cand privesti in urma si exclami: “wow”. Poate e si despre asumarea unor riscuri in zone in care n-ai intrat recent. Sau vreodata. Cate 5-10 minute cu tine, sa privesti inainte si in urma.”
“Pai, cum anume e un astfel de moment?”
“Pai, poate si asta e unul, un inceput, o reamintire ca, desi nu cu o floare se face primavara, fiecare floare poarta in ea samanta primaverii si a unei vremi mai bune. Si, nu strica sa meditezi la intelepciunea si nebunia florii care iese din bobocul ei protector, sperand sa ranjeasca la soare.”
Cum spunea vorba: smell the flowers while you can.
