Older Chests
Zbateri egocentrice. Nimic nu-i mai rau decat un betiv introspectiv.
-
Three little poems
Three little poems about love and loss, that just wanted to come out into the world, days, years or even months after after they poured out of me.
-
Unul din 108
E o zi fara nume, iar motanul tolanit de-a lungul partii stangi a corpului, cu capul asezat lenes pe abdomen. Pisicile simt procesele inflamatorii, imi amintesc, si o neliniste ciudata ma traverseaza, ca un fior venit de nicaieri. Maine voi avea mereu mai mult timp sau mai mult chef sau mai mult curaj sa fac o programare restanta. Fiecare lucru amanat, ar merita o voce a lui care sa iti spuna cand il alungi din gand: “ce e gresit la acum?”. …. E marti si, cu verva noului an si promisiunea din precedentul iti iei in serios rolul de pacient. Iei fisa si urci la salon, declamand zambaret: “la mine…
-
And We Run..
Patterns Of Running I’d consider running If the Earth was flat Just to reach the end of the world And gaze past its brim Now I keep on running On this round shaped Earth Sorta fearing, sorta hoping It’ll bring me on the other side Of you
-
Beautiful Arsonists
We were running through a burning museum, so horrified to find an escape. We did not realize it was our rush setting things on fire. Creators of immense beauty. Unstoppable arsonists. We ran, our lungs filled with dust, Is escaping a blessing or a curse? It is How it is. Escaping. A heap of smoking ashes In a half burned frame And no walls to hang it onto
-
Amintirea unei plaje
Textul de mai jos a fost scris sub soarele inca arzator al Mediteranei, in 09.10.2016. Caldura din aer nu anticipa nimic din frigul iernii ce avea sa urmeze. La fel ca in orice, si in calatorit si explorat, jumatate din succes il da un singur lucru: sa incepi. Ratezi toate pozele pe care nu le faci, zice o vorba a fotografilor. Primul contact cu Costa del Sol, dupa apusul sublim vazut din avion, n-a fost neaparat la superlativ: aeroportul nu pare cel mai modern din lume, dar nu e nici vreun hangar, ca in Corfu sau Preveza, autobuzul care te duce in centru e ok, dar foarte similar cu cele…
-
My Favourite Clown
A fost o revelatie pentru mine cand am citit parerea lui Woody Allen despre existenta. E o revelatie paradoxala, pentru ca structura rationamentului lui e centrata in jurul ideii ca nu exista nicio structura. Haveil havulim hacoil haveil, desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune. Would the sun still rise if there’s no one around?, se intreaba Finn Andrews de la The Veils. Ar conta? Ce ar fi circul fara spectatori? Here comes my favourite clown…realitatea e ca avem niste oameni favoriti care devin my favourite clown, te fac sa te simti mai putin singur si iti dau iluzia unui sens. We’re all broken – that’s how the light gets in, dar…
-
O Zi de 11
N-am avut niciodata o memorie prea buna. In fapt, e doar o memorie selectiva, care pare a retine lucruri exclusiv dupa propria-i preferinta, indiferent de cat imi doresc sa nu-mi scape una sau alta. Uneori, gasesti acei oameni fantastici care, cumva, nu uita. Acum 10 ani si cateva luni, o astfel de persoana speciala a plecat dintre noi, dar, totusi, telefonul a continuat sa sune, mesajul sa ajunga: la multi ani, Victoras! Cam asta a fost textul de pe ecran care aproape ca m-a trezit astazi. Da, azi, 11 noiembrie, cand un discret Sf. Victor se strecoara in calendar. Zambesti, te imbraci si pleci spre birou. I’m late, I’m always…
-
Imitation Of Life
“Have fun in the graveyard”, imi spuse, mucalit, un prieten, auzind ca-mi voi petrece o zi intr-un cimitir, pentru a-i satisface dorintele putin morbide ale bunicului meu, dornic de a face curat la mormintele familiei. Oricum ar fi, o vizita intr-un astfel de loc te face sa fii un pic meditativ, vazand sirurile parca nesfarsite de pietre funerare, unele spunand povestile unor oameni disparuti dintre noi, altele asteptandu-si, lugubru, oaspetele. Ce preocupare morbida trebuie sa fie a-ti pregati cu constiinciozitate groapa – iar unii o fac cu o abnegatie demna de un diagnostic psihiatric. Dupa o astfel de vizita, a petrece cateva ore pe o banca din cel mai mare…
-
Killing The Pest
The pest poate fi orice. Uneori, e o frica viscerala pe care nu poti pune degetul, alte ori sunt limitari dictate de nu poti sau nu e voie sau nu se face, altele sunt doar alegeri comode (“did you exchange cold confort for change?” spune melodia), iar altele sunt cine stie ce procese cognitive superioare. Ambiguu sau nu, cert e ca de-o vreme incoace incerc activ sa ii fac felul. Vine la pachet cu o atitudine mai relaxata asupra judecarii celorlalti, mai multa adaptare, libertate de expresie, provocarea limitelor si explorarea unor teritorii care nu neaparat imi erau la indemana in urma cu nu mult timp. Uneori trebuie sa te…
-
There’s a strange kind of light..
Azi ar fi fost o zi de telefon de “La multi ani!”. Acum e departe, mai departe decat kilometrii care ma faceau sa pot pune prea rar “a”-ul in fata lui “casa”. Prin urmare, cu un pic din umorul tragi-comic caracteristic, asta e un inlocuitor de la multi ani: You taught me kings and queens While stroking my hair In my darkest hour I know you are there Kneeling down beside me Whispering my prayer Yes there’s a strange kind of light Caressing me tonight Pray silence my fear She is near Bringing heaven down here httpv://www.youtube.com/watch?v=rEVl1shriqg
