Reviews
Simon says.
-
A very very fine frenzy!
A very, very fine frenzy! (fix jumatate de recenzie) Pe A Fine Frenzy i-am descoperit intr-un serial (parca Private Practice), cu o melodie in genul celor care-ti ofera suferinta si revirimentul de-a lungul aceleiasi piese (Hope for The Hopeless) si m-au prins de la primele note. Dupa bunul meu obicei, am luat cele doua albume lansate de ei pana acum si, pe masura ce ascultam, aveam acelasi sentiment pe care l-am avut cu toti cei care mi-au ramas inexpulzabil (sic!) in suflet (Rice, The Veils, de ex). La cei 27 de ani ai sai, Alison Sudol, creatoarea formatiei, are ceva din frenezia lirica a lui Morrison, dulcea disperare…
-
Paraschivescu, Chirila, Badea
O mica segmentare a formatorilor de opinie care-si fac veacul, unde oare?, in media romaneasca. Primul pe lista: Radu Paraschivescu intra in categoria “asa da”. Cu un lexic bogat, o mobilitate de invidiat in specularea unei idei, cu un talent implacabil si o rigurozitate neverosimila, insa nu “noiciana” ci joviala, fiul prea putin cunoscutului poet Miron Radu Paraschivescu reprezinta o oaza de bun simt in mass-media romaneasca. Opiniile sale sunt (mini-)eseuri care normeaza prea putin educata masa. Munca sisifica, am zice, insa texte ca “Ghidul nesimtitului” alterneaza hohote de ras cu remarce ca “uite, omul asta vorbeste despre vecinul meu de la 4!”. Cititorul avizat poate lesne gasi “modele de…
-
Comentariu la “Sentimentul romanesc al fiintei” // 28.08.2006
“La fel, orice faptura este in limitatie, dar spre “a fi” cu adevarat trebuie sa treaca dintr-o limitatie ce limiteaza intr-una ce nu limiteaza” C. Noica Mai “bun” ar fi fost un “intru” in locul spre-ului, caci e pacat sa exploatezi vreme de 4 pagini ambivalenta (nu, nu bivalenta) expresiva si relativa unicitate (suna oximoronic, dar se probeaza) a numitului cuvant si sa inchei cu un banal “spre”, orb, incrancenat si inflexibil. Noroc cu finalul “introducerii” care ma duce cu gandul la “we thought that we had the answers, it was the questions we had wrong”. De retinut si nu prea, ceva ce stiam deja. Intrebarea (read structura ei) poate…
-
Meditatie la un Guiness
Am reascultat Intensive Care cap-coada si raman la impresia ca e intre cele mai bune 10 albume facute vreodata. Interesant e ca gasesc multe idei gen All That You Can’t Leave Behind in versurile lui Robbie, ceea ce nu-i stirbeste deloc meritele ci, din contra, ii intregeste masterpiece-ul. Desi prea eterogen (ca sa nu zic way too free) in unele momente, stilul e absolut inimitabil si, cel putin mie, imi produce un amalgam de sentimente contradictorii/complementare dar atat de sincere si de “pline” incat devine unul dintre albumele pe care le-as lua intr-o vacanta doar cu mine….e, somehow, un fel de “tot”. Am descoperit multe momente din mine printre sunete…