Oamenii vor mereu ceea ce nu au, iar cand au, isi dau seama ca vor altceva sau ca altul are ceva mai frumos. Ipocriti cum sunt, se arata foarte iritati de pisicile care vor sa iasa pana le deschizi usa, apoi vor sa intre dupa ce o inchizi. Oamenii sunt ca pisicile, doar ca mai inteligenti, deci mai putin sinceri.

Fricile de astazi vor fi  scuzele de maine si regretele de peste ani. Invinge frica!

Mi-au lipsit ideile zilele astea, deoarece am lipsit si eu. Promit ca recuperez 🙂 Compensarea si proximitatea (in sensurile lor psihologice) par a fi principalii vectori directori ai vietii. Mereu facem ceva ca reactie la un anumit lucru si pentru ca spatiul pentru acea actiune e liber si aproape.

Lucrurile noastre sunt mai “noi” decat cuvintele pe care le rostim. Daca vorbele vor reusi sa ne pacaleasca inclusiv pe noi, chiar si cele mai banale lucruri ale noastre vor spune mereu adevarul.

Fata de acum 100 de ani, avem cu mult mai multe amintiri despre cei dragi si disparuti. E interesant de vazut daca acestea le vor face disparitia mai usor de acceptat sau, din contra, ne vor da afara din mintile noastre cu greutatile reamintirii.

Maine nu va fi diferit de astazi daca tu nu vei fi diferit de cum esti acum. E un alt fel de a spune aia cu “fii schimbarea pe care o doresti”.

Viata are o ironie a ei, aparte, de parca un urias atotputernic ar vrea sa-ti raspunda cu aceeasi moneda; pentru ca, pe cat de ironic esti cu altii, pe atat pare a fi ea cu tine…sau poate e mai mult vorba de a fi “treaz” decat de a fi ironic pentru a observa asta.

Asta e mai veche, recunosc: A sta impreuna pe mal, privind apa e, probabil, singura ipostaza in care doi barbati pot sta unul langa celalalt fara a fi banuiti ca sunt homosexuali. E, daca vreti, varianta mai filosofica a privitului la foc.

Intalnim mereu batrani morocanosi, artagosi, cu care nu ne putem intelege si gandim: “e normal, asa-s batranii”. Eu cred ca nu-i asa, ca-i doar o revolta pentru anii in care au fost fortati sa faca “cum se face” si “ce e normal sa faci la varsta asta”, nu ce-ar fi dorit. Am vaga banuiala ca-i regretul pentru anii pierduti facand ca altii si pentru altii – traind cum vor altii.

Azi va zic: Uneori, singurul lucru de care ai nevoie e increderea in fortele proprii. Nu exista putere mai mare decat cea pe care o gasesti ascunsa adanc in tine.