Manifesto
Conceptual posts
-
O mica tirada
Nu stiu daca postul asta va trece vreodata de stadiul de draft Nota misogina din ceea ce urmeaza exista si nu exista. Vroiam doar sa fac un comentariu referitor la ceea ce au nevoie si ceea ce cauta “ele”, in general, fara o referire precisa la vreo persoana anume. Sa rafinez (sa invelesc ideea in staniol, ca tot e trendy) un gand pe care i l-am spus unui prieten. “Ea” e o mixtura ciudata, tragi-comica de cele mai multe ori. Isi imparte viata, alintaturile si nazuintele intre doua porniri opuse. Prima, cea pe care o vedem in icoane sau reviste: a mamei cu copilul in brate. E o nevoie de…
-
Catarul si magarul
Scriitorul e un catar! Pseudo-rasat, dicteaza propriul tempo si scrie dupa cum il taie capul, incercand sa arunce culorile (d)in directiile perceptiei sale. Scriitorul e si un acrobat! Imputita pozitie, patrupedul hibrid spanzurat pe-o sarma groasa cat unghia. Devine prea introspectiv, risca sa piarda contactul cu lumea; devine prea pasionat de lume, clar tirada lui e banala si fara fundament. Foloseste un limbaj prea elevat, e clar, alt pseudointelectual. Le zice prea din topor, n-are stil. Cel mai mic pas gresit il arunca in prapastia ignorantei, deoarece traieste doar prin intermediul cititorului, iar cititorul e un magar! Magarul e necioplit si nu poate sa inteleaga ceea ce vrea scriitorul sa-i…
-
Tie!
Nu-i nici o explozie, nici macar o revolta. E doar o linie trasa dupa “ceva”. Multumesc pentru ca m-ai invatat sa zambesc si sa rad cu tot sufletul, pentru ca mi-ai regasit puterea de a plange, pentru ca de la tine am invatat sa alerg de placere, sa dorm 4-5 ore pe noapte si sa ma simt mai proaspat decat oricine. Multumesc pentru fiecare secunda si multumesc pentru ca nu m-ai mintit niciodata. “I am you” o spun cu toata hotararea si siguranta, pentru ca nici eu nu mint. Cealalta jumatate de vers mi-o vei spune tu intr-o zi, cand vom reinvata impreuna. Interesant e ca stiam viitorul inca de…
-
Un punct de inceput..
Mi-am bagat si eu coada printre cei care au ceva de zis, asa ca am pornit-o cu un blog. Voi incerca sa nu devin excesiv de reflexiv, voi arunca noroi in stanga si in dreapta, voi exploda spectaculos si contrariant. Valoarea a ceea ce va urma e oarecum dubitabila, fiecare avand dreptul de a spune “metre, esti bun” sau “lasa-te ca n-ai ce-ar trebui sa ai”. In fapt, nici nu stiu daca scriu dintr-o pornire/nevoie sau doar de “amorul artei”. Cert e ca scriu. Gata cu introducerea! Comentariu: dubitabil, dupa stiinta mea nu exista in dictionarul limbii romane. That’s a pity, pentru ca suna mai bine decat dubitativ, e o…