Manifesto
Conceptual posts
-
Taking Chances
Stiti sentimentul ala pe care il ai atunci cand vezi ceva si ai vrea sa actionezi, insa instinctul ala prost te face sa treci pe langa? E un “ce-ar fi fost daca..” crunt si ireversibil, pe care l-am avut cu totii in cele mai diverse momente, un “ar fi trebuit sa..” mereu nerostit, simtit uneori doar cateva secunde, suficient insa cat sa realizezi ca ai fi putut schimba ceva, fie chiar si ceva minor. Au trecut mai bine de doua luni de cand am avut un moment de genul asta si tot rationamentul mi-a fulgerat prin minte. Toata nehotararea si toate dubiile. Si am decis sa nu trec pe langa.…
-
Undeva in balcoane
Aici va fi un post, ziceam. Chiar unul revoltat rau. Toata vara, mi-a terorizat simtul auditiv o bazaconie inculta numita “Undeva in Balcani”. Parodia cu fes, acest Akon al Romaniei, jumatatea neinfractionala a La Familia a dat lovitura! Pe langa ipocrizia crasa de a sugera ca Romania e o tara de borfasi (aia cu “tine bine de bani”), in contextul in care fostul tau partener de trupa e un parnaias convins, ma uluieste (sic!) partea cu “iubim s-avem dolarii, uram s-avem servici”, venind din partea unuia care foloseste pixul doar la dat declaratii la sectie sau la scrii texte in stil lupul moralist. N-am prea inteles ce legatura are Bin…
-
Iesirea de sub asediu
Am citit ce zicea George despre zilele iasiului (da, asa e corect!) si ma tem c-a fost prea bland. Barbaria olfactiva, ţopârlănimea si adunatura pestrita de comercianti, şuţi si gura-casca au transformat iarasi orasul in capitala marlanimii. De parca nu era suficient ca majoritatea locuitorilor “de drept” detin, selectionata cu atentie, gena prostiei congenitale, diriguitorii urbei au tinut mortis sa isi rotunjeasca veniturile calcand in picioare confortul si linistea locuitorilor zonei centrale. Oaie uda, miros greu de om plecat de zile bune de acasa, carne fripta si iz statut de toaleta publica necurata cu saptamanile gadila cu prea putina gratie mirosul inginerului platitor de impozite, manelele, chiotele descreierate sau doar…
-
Invatamant PISAt marunt
Va spuneam recent despre aberatia numita Universitatea Spiru Haret cu al ei sistem de invatamant la distanta de standardele universitare (dar si de bunul simt). Am vazut ca si mai roscatul meu amic a remarcat pertinentul articol al lui Marius Nitu. Intre timp, justitia a dat un raspuns evaziv (a se vedea si bancul), dand USH dreptul de a organiza admitere doar la acele sectii autorizate si/sau cu acreditare (asa cum era, de altfel, normal). Balacareala, insa, nu se opreste aici, imputicenia din sistem fiind mult mai mare. Acum cativa ani, vreo 4, daca nu ma insel, o comisie a ministrului de atunci, Miclea, si-a propus sa analizeze si sa…
-
Invatamant SH
In ultimele zile, daca nu saptamani, jurnalele de stiri sunt pline de scandalul si controversele iscate de alegerea ministrului invatamantului de a pune tunurile pe Universitatea Spiru Haret. Monstruoasa increngatura de interese din jurul institutiei (zice-se) de invatamant capabila de a scoate zeci de mii de absolventi anual si darzenia cu care Ecaterina Andronescu apara cauza unui invatamant echitabil si de calitate m-au facut din nou sa-mi fie scarba de Romania. In loc sa ne le rusine ca avem un mamut-capusa care serveste unor interese obscure (deopotriva ale asa-zisilor studenti si ale asa-zisilor profesori), politicienii nostri, unul mai calificat decat altul, s-au repezit s-o puna la zid pe singura specialista…
-
Drumul spre abator..
Mi-am adus aminte deunazi de-o comparatie pe care am folosit-o la un moment dat intr-o discutie despre posibilitatea existentei unei ordini universale, cu sau nu forma unei instante superioare. Spuneam ca viata-mi pare mai mult decat e pentru o vaca, un drum spre abator. Ca poti face acel ceva care sa conteze, ca trebuie si e datoria ta sa fie si sa fii. Paradoxul e urmatorul: copil fiind, ai impresia ca totul in jurul tau e mare, curtea casei iti pare imensa si alergi ca bezmeticul in picioarele goale de la poarta pana in randurile de porumb, dintre care nu te vezi nici urcat pe scaun. Pe masura ce cresti,…
-
Zambeste!
a mai trecut o zi. inca un pas. one step closer to knowing. Acest post este despre “a zambi”. Despre “a zambi” chiar si atunci cand ochii-ti sunt inecati in lacrimi, cand din grimasa hilara intiparita pe fata ca o brazda rebela pe un camp inflorit rasare zabetul. Cu el rasari si tu si cresti, imbratisand tot ce aveai, ce nu mai ai si ce-ai putut pastra. Le ei cu tine si pleci. Cumva, le vei cara pe toate: in brate, in spinare, in minte si in suflet. Si zambesti, pentru ca tocmai ai renascut. Printr-un zambet…just like that…poate ca asta era alta “Big Idea” care-si astepta un nume. De…
-
Romanica Europeana
Da dragilor! Anul 2007 ne-a adus 2 vesti, una mai mare decat alta! Prima ar fi ca am revenit la blogging, cu drag si spor, cu platforma wordpress pe un hosting momentan free. More to come, totusi, aveti putintica rabdare. A doua ar fi ca ne-am integrat in UE (fara “i”-ul tipic accentului moldovenesc). Ei bine, haidem sa vedem lucruri dulci cu iz de fiere sau amare cu iz de miere, numa` bune de pus ca garnitura la integrare…alegeti voi, eu doar le expun: Intamplarea Nr. 1: Intr-o duminica dimineata (sa tot fi fost ora 9) ma grabeam spre cel mai apropiat mijloc de trasport deoarece eram, ati ghicit, (da,…
-
Templul ipocriziei // 28.08.2006
Avem in literatura romana doua personaje care au scris intr-un stil foarte “professional”. Desi talentati, exponentiali, geniali, culmi ale literaturii (si alte vorbe strunite in dulcele limbaj de lemn), s-au remarcat printr-o extraordinara falsitate in raportul nazuinte literare – valoare umana. E cel putin deplasat sa propovaduiesti o iubire superioara, totala, pura, sa scrii o poezie cu care sa ai un succes nebun, apoi sa te duci la fiecare curva din Bucium, sa “culegi” un sifilis si sa mori ca ultimul boschetar. Mare ipocrit esti si cand iti canalizezi creatia pe angoasa generata de apropierea galopanta, paralizanta a mortii si sa crapi la 60 (si trei, daca nu ma inseala…
-
O mica tirada
Nu stiu daca postul asta va trece vreodata de stadiul de draft Nota misogina din ceea ce urmeaza exista si nu exista. Vroiam doar sa fac un comentariu referitor la ceea ce au nevoie si ceea ce cauta “ele”, in general, fara o referire precisa la vreo persoana anume. Sa rafinez (sa invelesc ideea in staniol, ca tot e trendy) un gand pe care i l-am spus unui prieten. “Ea” e o mixtura ciudata, tragi-comica de cele mai multe ori. Isi imparte viata, alintaturile si nazuintele intre doua porniri opuse. Prima, cea pe care o vedem in icoane sau reviste: a mamei cu copilul in brate. E o nevoie de…