Amintiri andaluze – partea I
Privesti splendoarea din jur si inspiri cu nesat aerul caldut, in timp ce un baiat canta din vioara Photograph, apoi trece la Coldplay. Ai sta asa toata ziua, captand clipa prin toti porii insetati de minuni. Alegi ritmul tau. Inspiri. Expiri. Rule the world – vocea lui Chris Martin iti rasuna in prim planul umplut de vioara tipului si ceva din melancolia unica a unui moment irepetabil pluteste in aer.
Mii de bucatele de gresie colorata, cu modelele lor delicate, compun imagini complexe; ca si noi, fiecare avand un sens si un fel al ei; fiecare completand o imagine care, cu doar o singura lipsa, nu ar mai fi la fel.
Pasii care te-au dus intr-un colt al balconului, cu soarele incalzindu-ti spatele, in acustica impresionanta a locului, te vor duce mai departe.
O melodie te infioara. I’m on the deep end si tell me something boy, unde te va duce viitorul? Ce vei regasi si ce vei descoperi? Asemeni acordurilor viorii, alte si alte interpretari ale existentei.
Gandurile iti fug aiurea, de-a lungul si de-a latul pamantului, resimtind lipsa si multumind pentru lucrurile si experientele primite in acest deja lung timp.
Tipul trece la My Way, pe care pornesti si tu, aruncand cariva banuti in cutia artistului de ocazie si multumindu-i din priviri pentru un moment in care a atins un suflet.
12.08.2020, Plaza de España, Sevilla
