Amintiri andaluze – partea a treia
Inchizi ochii si o pasareasca perfect saltareata cuprinde aerul din jur: spaniolii, joviali, isi spun povestile in timp ce oceanul se aude trandav in fundal.
Iei nisipul in pumn si simti cum se scurge, pana ce doar cateva fire agatate iti gadila mana.
Apa pare a fi plecat si mai departe fata de cand ai venit si spectacolul fluxului si al refluxului aminteste de un dans in doi, unul permitand celuilalt libertatea de a se redescoperi, apoi revenind imbratisati intr-o miscare continua.
E cald, dar briza face totul tolerabil, in timp ce catedrala batranului oras sta nemiscata, mandra, pe fundalul unui camp de umbrele de soare unduind.
Nisipul aruncat de un slap prea curajos iti mangaie fata, dar nu supara nici macar o catime de sufle – e o bucurie sa te afli aici, intr-un oras litoral, amintind de un distant Tel-Aviv. In cateva ore, trenul te va duce la Sevilla si, dupa o noapte si o zi, un avion te va debarca in Bucuresti. Insa asta fie-va atunci, totusi si sunt unele momente in care sa ne bucuram de acum.
14.08.2020 Cadiz
