Ain’t this the sweetest thing?

04.10.2020, Los Cristianos, Tenerife

E aproape ora 10 și liniștea din jur e clătinata doar de valurile care se sparg ritmic de mal. Sahara e la 300 de kilometri, iar Europa e încă și mai departe. De aici, Insulele Capului Verde par tentant de accesibile. Ești în insula eternei primăveri, ceea ce, asemeni unei melodii de trista amintire (știți voi, aia cu tenerifeeee, cantat lasciv), indica un exotism incitant. 

“Cine merge în Tenerife s-a ajuns“, credeai in urma cu ani, iar acum o vacanta aici e perfect accesibila, pare chiar naturala. Cum perspectivele se schimba cu trecerea anilor. Asemenea valurilor, pare-se ca vei răzbi din ce în ce mai departe. 
În aer e un miros de iarba (da, de aia, puritanilor!), pentru a doua seara consecutiv, semn ca în apartamentul de lângă exista o provizie demna de o gradina botanica. În depărtare, doi oameni își intiparesc vremelnic pașii în nisipul plajei. 

A fost o zi liniștită și ușoară, iar El Medano, stațiunea surferilor hipioti s-a dovedit o surpriza plăcută și o alegere inspirata în încercarea de a scăpa de o timida ploaie. Aici, parca și picurii sunt mai puțin amenințători, iar singurul lor rol e de a spala parbrizul unei prea leneșe mașini de închiriat. 

Agitația spanioleasca, un bar de tapas unde U2 alterna cu The Police și Bruce Springsteen, mâncare faina și bere belgiana, totul în lumina calda a asfintitului ți-au incalzit sufletul. Sau, sa fie doar ele? Poate și zvonul unei toamne de departe, în care soarele apune deasupra unui oraș prea banal, dubiile care fac un om sa fie om și un suflet transparent ca elitrele unei gărgărițe sa fi avut un rol, precum aburii de cafea care îți poarta în suflet vestea unei bune dimineți.

Soarele, apunând peste La Gomera, ți-a oferit o priveliște de neuitat. Asemeni unui apus văzut demult de pe dealurile Malagai, ți-a picurat în suflet libertate și dorința. Dorința de a fi tu, de a putea porni într-o secunda spre culmea unei coline pentru a vedea un asfințit, de a canta din străfundul trupului o piesa care te atinge sau de a scrie niște rânduri, ca acestea, ascultând marea. Și putința. “Fii tu și atât” e cea mai entuziasmanta invitație la viata pe care o poți primi. Accept-o și trăiește.