• De zi cu zi

    A bit on the dark side

    Mai mult ca orice, mahneste profunzimea incorectitudinii, o grotesca ipocrizie a unui "o sa fie bine" și cum principii, declarații și atitudini se schimba: trestii bătute de vânt. Privind de la distanta, la scara mai mare, soarta face același lucru, malaxand la nesfârșit oameni și visuri. Uitându-te afara, zi după zi, vezi oamenii ca niște efemeride învârtindu-se absurd în jurul unei bile de foc.

  • De zi cu zi

    Pace

    E o lume plina de eroi care doar au razbit. Iubit, trudit, faurit. Si gresit. O lume brodata de incertitudini, despartiri, regrete, descoperiri si invataminte. Ceva ce aduce obscen de mult cu un haos, iar tu esti chemat sa-i ordonezi sensul. Ca si tine, in jurul tau, fiinte deprinzand arta de a fi oameni, pe un drum nesigur si fara harta care sa te ghideze inspre negocierea unei paci, fie doar si cu tine.

  • De zi cu zi

    On top of the world

    Cerul e de un albastru profund și sclipitor la 3550 de metri, iar urcarea cu telecabină pana la aceasta altitudine pare o ușoară fraudare: sau poate o fi normal ca, uneori, sa obții reușite cu un efort mai mic și n-ar trebui sa te simți vinovat pentru asta?

  • De zi cu zi

    Nu cel din urma

    07.10.2020 Garachico, Tenerife Se apropie ora penultimului apus în insula, cel puțin pe moment. Suna ciudat, nu? Suntem obișnuiți ca ultimul sa fie cel special, nu e loc de locuri secunde, de lucruri care aproape s-au întâmplat sau de jumătăți de reușite.  Știm deja, cei mai apreciați oameni sunt cei morți, iar cei mai vizitați se afla pe patul de moarte. În rest, puține lucruri par a atrage prin lipsa unicității. Și totuși, acest aproape apus într-un aproape final de vacanta, pe malul unei piscine naturale formate între munte si mare, aproape topografic și departe cultural de Africa, își are magia proprie. Vuietul valurilor izbindu-se furios de vestigiile ultimei erupții trăite…

  • Opinii

    Sa scriem negru pe alb

    Intregul incident arata cat de fragili si isterici am devenit ca populatie, incapabili sa ne imaginam si alte realitati decat cele din propriul creieras ingust, dreptul de a ne irita din nimic devenind un simbol al emanciparii, o falsa emblema a importantei individuale.

  • De zi cu zi

    Ain’t this the sweetest thing?

    E aproape ora 10 și liniștea din jur e clătinata doar de valurile care se sparg ritmic de mal. Sahara e la 300 de kilometri, iar Europa e încă și mai departe. De aici, Insulele Capului Verde par tentant de accesibile. Ești în insula eternei primăveri, ceea ce, asemeni unei melodii de trista amintire (știți voi, aia cu tenerifeeee, cantat lasciv), indica un exotism incitant. "Cine merge în Tenerife s-a ajuns", credeai in urma cu ani, iar acum o vacanta aici e perfect accesibila, pare chiar naturala. Cum perspectivele se schimba cu trecerea anilor. Asemenea valurilor, pare-se ca vei răzbi din ce în ce mai departe. În aer e un…

  • A Place To Crash

    Not so strong

    E o zi de sarbatoare. In magazine, colindele inunda deja magazinele, e ziua in care spiritul romanismului creste ipocrit in toate sufletele, iar “natie de kkt” devine “mandru ca sunt roman”. Drapelele flutura, ca o unica pata de culoare intr-o zi prea cenusie. E startul nerostit al celui mai ciudat sezon festiv din ultimele multe zeci de ani. “O situatie unica in istorie, am cautat in literatura de specialitate si nu exista nimic asemanator documentat”, imi spunea un psiholog intelept, pentru care am un respect profund. —- In boxe, refrenul melodiei se intreaba daca “is everybody going crazy” si intrebarea nu mai suna absurd, ci retoric. Raspunsul e atat de…

  • De zi cu zi

    In zbor spre Lisabona

    E un deliciu indescriptibil, sa incepi a scrie, starnit de o idee care ti se agata de minte ca un scaiete indaratnic. Incepi sa scarpini gandurile si, aproape niciodata, nu stii incotro te vor duce. O poezie americana inspira un muzician/mistic/filosof britanic sa scrie o melodie despre dorinta nebuna de a avea inima franta in nevoia de a simti amplitudini noi ale experientei. Despre viata care te traieste si cum tu, asemeni unui client important, ajungi sa gusti din cocktail-ul de trairi si sentimente. Asa cum alt poet iscase frumuseti si sensuri noi din ceea ce experienta aruncase catre el. Despre a fi continuu faurit si fauritor, despre ideile astea…

  • De zi cu zi

    Almost 5 years time

    Poate nu e nevoie ca cineva sa salveze pe cineva, poate suntem doar noi eroii si raufacatorii nostri, durerea si iarba de leac. Poate printul (sau printesa, cum spunea un mesaj vazut candva pe o silieta atat de similara) se salveaza singur(a). Poate asa sunt facute lucrurile, iar sarutul asteptat pentru trezirea din impietrire e doar o mica doza de intelegere si acceptare pe care sa ti-o administrezi singur, ca un vaccin revolutionar care alunga o boala handicapanta si, ca prin minune, sufletul incepe sa ti se miste ca odinioara.

  • De zi cu zi

    They’ll want their money back…

    Pentru prima data dupa multa vreme, intr-un an parca in mod special haotic, ceea ce se numeste in mod obisnuit o zi "a mea" m-a prins intre hotarele tarii. Departe de avalansa de urari de "la multi ani" trase la indigo pe care ti-o ofera Facebook-ul (pe care l-am dezactivat in urma cu cateva luni). Lucrand, la fel ca in mai oricare zi de vineri. Un moment in care, printre picaturi, sa te bucuri de momente frumoase, urari sincere si, mai presus de toate, un profund abandon al nevoii de a te simti cumva special fie si pentru o zi in an si doar a te simti. Special. Absolut neimportant.…