Acum e momentul in care se presupune c-ar trebui sa fac urari care sa nu semene a cliseu….asa ca….sa n-o mai lungesc:

1) Va marturisesc sincer ca nici eu nu stiu ce-i ala ler si, mai ales, daca se mananca

2) Craciunul in fapt e dureros de scurt pentru enormele pregatiri, pentru agitatia browniana in cautarea cadourilor suficient de originale/scumpe/neagresive/fara apropouri, dupa caz. Va doresc sa va bucurati de momentul asta, sa-i tineti pe cei dragi aproape si sa incercati sa prindeti o farama de copilarie strecurata prin cine stie ce colt de suflet. Craciun, pana la anul, nu mai vedeti! Prindeti-l acum, e pacat sa scape!

3) Daca afla cineva ce-i aia ler, sa-mi zica si mie

Craciun fericit, dragii mei!

A trecut o luna si mai bine de cand am scris aici. This has go to die change.

Ca tot e inceput de an (+/- 10%), va urez ca 2010 sa va aduca numai schimbari in bine, sa traiti multi ani, dar sa fie si fericiti, ca altfel n-am facut mare branza si, important, sanatate multa, despre care se zice ca-i mai buna decat toate.

Nu in ultimul rand, pentru ca lucrurile mici, multe si rele ne macina, va doresc ca in 2010 sa aveti cat mai putine zile precum cea de care zice-n melodie:

Bad Day Live