Azi ar fi fost o zi de telefon de “La multi ani!”. Acum e departe, mai departe decat kilometrii care ma faceau sa pot pune prea rar “a”-ul in fata lui “casa”. Prin urmare, cu un pic din umorul tragi-comic caracteristic, asta e un inlocuitor de la multi ani:
You taught me kings and queens
While stroking my hair
In my darkest hour I know you are there
Kneeling down beside me
Whispering my prayerYes there’s a strange kind of light
Caressing me tonight
Pray silence my fear
She is near
Bringing heaven down here
Posted in Personale by .
Aug 11
3
Oda Nimicului!
“N-ai mai scris nimic de mult”, imi mai spune uneori lumea. Eu niciodata n-am scris nimic, mereu am scris cate ceva menit sa lase o dâră (despre dâre, urme de talpi pe plaja si alte motive care ma obsedeaza v-am mai zis si va voi mai povesti) cat de mica, ma eschivez cu gratie semantica, evitand realitatea vizitelor creative atat de rare pe blog. Fanfaron sau nu, singurul lucru pe care mi-l pot reprosa e o doza prea mare de autocenzura: eu cand n-am ce spune, aleg sa tac, mai ales in situatiile in care e de asteptat sa spun ceva (macar putin) inteligent (ca de exemplu, atunci cand scriu pe blog) – lucru pe care vi-l doresc si dumneavoastra, iar aici includ 99,9% dintre posesorii de bloguri.
Serios, posibilitatea de a scrie orice, oricand, oriunde a insemnat un cataclism pentru expunerea de idei, comparabil, poate, doar cu aparitia aparatului foto digital pentru fotografie. O dilutie atat de mare a randurilor care merita citite in marea masa de imbecilitati/platitudini debitate in online aproape ca face cautarea primelor neavantajoasa – daca nu ai norocul si/sau stiinta de a merge din link in link, de la oamenii care intr-adevar au ce zice, risti sa te iei cu mainile de cap citind cum X a avut o zi dificila la munca, iar Y bea suc in timp ce scrie postul respectiv.Si n-am zis nimic despre cei certati cu cratima, acordul sau orice regula de minima decenta in exprimare..
Nu stiu daca sunt similare unor sute de mii de ziare Libertatea intre care se amesteca vreo Dilema sau vreun Catavencu vechi, insa inmultirea necontrolata a “scriitorilor de nimic” scarbeste si demotiveaza. Poate butonul “Publish” ar trebui inlocuit cu un putin subtil, dar atat de util “Ba! Sigur n-ai scris vreun cacat pe care vrei sa ti-l urci pe site?”. Zau asa, in vremea desuetului tipar selectia se facea destul de bine si singura: nu puteai scrie doar ca sa fii la moda, deoarece publicarea costa (si inca mai costa) destul de mult, iar ineptiile treceau greu de editorii prea putin dispusi sa-si asume trimiterea la tipografie a unui material infect. Acum, transmiterea universala a tampeniei e la un click distanta: se cheama, dupa caz, “Publish” sau “Share”.
Stiu, veti spune ca sunt ipocrit scriind “ceva despre nimic” si criticand ceva ce n-ar merita criticat, macar din punctul de vedere al consumului inutil de resurse. Totusi, simteam nevoia unei picaturi in oceanul inutilitatii. Poate nu-i tarziu, asa cum confectionam autocolante cu “Conduc prudent” sau facem evenimente pe tema “Salvati Rosia Montana”, sa facem si afise cu “Scriu istet” sau “Nu fi idiot! Nu publica mizerii!”
Posted in De zi cu zi Manifesto by .
Textul asta se afla de ceva vreme pe la mine prin calculator. Va rog sa-l considerati o reactie amuzata, inlocuitorul scris al unui hohot de ras. Desigur, ce gasiti mai jos este doar un pamflet (si trebuie tratat in consecinta), insa initiativa este reala, in ciuda caracterului vadit caracalean, dat fiind tangentele Iasiului cu sportul. Mai multe amanunte, gasiti aici.
În cadrul unei conferinţe de presă susţinută astăzi, euroderutatul Cătălin Divan a luat atitudine împotriva unor zvonuri apărute în presa din zona Moldovei (sic! Asta suna penibil prin sine), care dădeau drept sigură lansarea candidaturii oraşului Iaşi la titlul de “oraș european al sportului”.
Pensionarii șahiști și amatori de Adevărul de Seară se arătaseră deja încântați de perspectiva unor dispute cu Gary Kasparov, în timp ce pescarii amatori de pe malul Bahluiului plănuiseră un concurs de ambarcațiuni de hârtie.
O fostă glorie a sportului local, Gigel Joacăbine a lăudat iniţiativa: „Ieşenii au fost mereu buni la sport, dar mai ales la probe de atletism precum 50 de metri plat cu haita de maidanezi după tine. Sunt condiţii la nivel european, te poţi antrena pentru asta oriunde în oraş! În plus, graţie numeroaselor şantiere începute şi abandonate, întreg oraşul poate fi considerat o groapă de nisip numai buna pentru săritura în lungime. Pe langa astea, la sticlism, halbere si coniac-canoe nu ne intrece nimeni!”
Cu toate acestea, reprezentantul local în Parlamentul European a ținut să dezmintă aceste zvonuri: “Sunt îngrozit de modul în care se face presă la Iaşi! Totul a pornit de la o regretabilă greşeală de tipar, iar lumea a început să abereze despre competiţiile sportive care se vor organiza. Este vorba despre o candidatura mult mai respectabilă, la titlul de oraș european al șprotului! Avem mari șanse să aducem orașului nostru aceasta titulatura, caz în care vom trece la popularea masivă cu șprot a bălților care, știm bine, sunt pretutindeni, pe străzi sau trotuare. Vom atrage pescari din toată lumea! Dacă totuși nu vom ieși câștigători, intenționăm sa mai lansam o candidatura, pentru titlul de <<oraș european al scrotului>>. Trebuie să recunoaștem, la cum arata orasul nostru, pentru aceasta suntem chiar favoriți”, a completat cu mândrie Cătălin Divan.
Posted in De zi cu zi by .
Dec 10
24
leru-i ler y’all!
Acum e momentul in care se presupune c-ar trebui sa fac urari care sa nu semene a cliseu….asa ca….sa n-o mai lungesc:
1) Va marturisesc sincer ca nici eu nu stiu ce-i ala ler si, mai ales, daca se mananca
2) Craciunul in fapt e dureros de scurt pentru enormele pregatiri, pentru agitatia browniana in cautarea cadourilor suficient de originale/scumpe/neagresive/fara apropouri, dupa caz. Va doresc sa va bucurati de momentul asta, sa-i tineti pe cei dragi aproape si sa incercati sa prindeti o farama de copilarie strecurata prin cine stie ce colt de suflet. Craciun, pana la anul, nu mai vedeti! Prindeti-l acum, e pacat sa scape!
3) Daca afla cineva ce-i aia ler, sa-mi zica si mie 
Craciun fericit, dragii mei!
Posted in De zi cu zi by .
Dec 10
14
Droguri usoare, constiinte grele
Ohhh, cut the crap! Toata agitatia generata de miscarea pentru trecerea in ilegalitate a “drogurilor usoare” (zise droguri legale, alea care se gasesc in “magazine de vise”) trasneste a ipocrizie si/sau nestiinta! Daca tot ne-am pus pe suspendat si interzis, de ce sa nu interzicem si drogurile cu incidenta cea mai mare si care produc cele mai multe victime, distrugand complet sau marcand ireversibil atat consumatorii cat si familiile acestora: tutunul si alcoolul. Ajung infinit mai multi alcoolici decat pasionati de etnobotanice la urgente. Aaaa, nu convine? Alea nu-s droguri, sunt catalizatori ai socializarii, bag de seama. V-ati adus aminte de prohibitia americana? Ipocritilor!
S-au umplut facebook-ul, ziarele si televiziunile de puritani militanti impotriva acestui flagel care, vezi doamne, frange zborul tinerilor neprihaniti si usor influentabili. Credinta ca vei putea limita existenta unui fenomen aflat si asa la limita legalitatii (ca sa nu mai vorbim de limita moralitatii, pe care vinderea unor produse daunatoare o incalca flagrant) prin interzicerea sa e o dovada de necunoastere crasa a unora (vezi jurnalistii) sau de nevoie avida de capital de imagine (vezi un anume europarlamentar care a initiat un asemenea demers pe facebook). Toata manifestarea se face pompieristic, fara statistici clare despre utilizarea acestor produse, avand in vedere ca nu exista studiu care sa arate provenienta consumatorilor – cati provin din populatia consumatoare de droguri de mare risc, cati consuma droguri “de societate” (alcool, tutun), etc.
Argumentul emotional “cum te-ai simti sa fie si copilul tau o victima a acestor droguri legale?” este bun in masura in care universul tau se limiteaza la emisiunile de scandal si cele culinare. Va pare cunoscuta urmatoarea planta?
Stiati ca semintele sale pot fi folosite pe post de droguri si ca efectele sunt puternice si distructive? Go ahead, fumati-le! Va inchipuiti o armata de luptatori pentru eliberarea sufletelor adolescentilor rupand de pe garduri infama planta? Nu ca pare o gluma?
Interzicerea drogurilor legale (presupunand ca ar fi posibila) ar duce la reducerea spectaculoasa a consumului, nu am niciun dubiu, dar interzicerea acestor etnobotanice ar avea si doua efecte catastrofale: tentatia “prajiturii interzise” va fi mai mare, iar procurarea si consumul unui produs ilicit va crea un nucleu dur de consumatori, alimentati de retele de dealeri, cu cantitati din ce in ce mai mari si compusi din ce in ce mai greu de controlat si, mai grav, presupunand ca substantele etnobotanice dau dependenta, ar genera migrarea unora dintre abonatii la magazine de vise catre drogurile de mare risc (cati exact, nimeni nu poate sti fara studii serioase!).
Un studiu citat vag prin presa romaneasca avanseaza un procent halucinant: 55% dintre adolescenti consuma droguri legale. Dar merita sa scapam de 200 000 de “etnobotanici” cu pretul a 2000 de indivizi cu seringa in vena? Pare aberant? Am luat in calcul ca doar 1% dintre ei ar trece pe droguri de “categoria grea”. Cum v-ati simti daca procentul ar fi de 10%, insa?
Ziceam ca initiativa de trecere in ilegalitate a acestor produse e pompieristica, deoarece e aproape imposibil sa le definesti, la fel cum e imposibil sa gasesti o lista exhaustiva de plante halucinogene – interzici 50 de plante, se gasesc alte 50 din aceleasi familii, dar varietati diferite. Daca eu pastrez firma de “magazin de vise” si imi schimb codul CAEN si toate etichetele produselor in “otrava ecologica pentru insecte” sau “plante si aranjamente feng shui” – pe alea cum le interzici?
Ce-i de facut, atunci? Hugo spunea “ He who opens a school door, closes a prison“. Educatie si diplomatie. Secretul e simplu. Nu campanii de informare cu impact limitat, ci educare in masa. Sa intelegem ca nimeni nu consuma ceva pentru a se distruge ci pentru a se simti mai bine pe moment, stiind riscul unui pericol foarte indepartat. Recompensa proxima si intensa versus sanctiunea distala inseamna probabilitate mare de producere a comportamentului. O mare parte dintre cei care ajung groaznic, ajung din cauza drogurilor puternice si a programelor ineficiente de combatere a consumului. Drogurile usoare, in sine, par sa fi avut un efect pozitiv asupra criminalitatii si a vietii comunitatii. Incidenta infractiunilor violente a scazut in Olanda si este mult mai redusa decat in SUA, deoarece autoritatile din tara de sub nivelul marii au inteles: constientizarea este functie a libertatii si a educatiei.
Posted in Manifesto by .
Nov 10
28
cutremurul, presa si istrateii
“O sa-mi aduc masina la tine, acolo, la bloc”, imi spune bunica-miu si, vazand mirarea nedisimulata din priviri, continua: “au anuntat astia la televizor c-o sa fie cutremur acuma pe 25″.
Mirarea se transforma in stupoare, dar psihologul din mine invinge si arunca intrebarile clasice pentru lamurirea “afirmatiei fara origine specificata” (lost performatives): “Cine spune asta? De unde stiu ei?”
Privesc atent instalarea disonantei cognitive: “Nu stiu, dar nu am nimic de pierdut!”. Ma declar invins, cedand principiului psihologic conform caruia nu conteaza ce crede clientul si cat de veridica e aceasta credinta, daca-i face bine, s-o incurajam Incercarea de a-mi expune opiniile despre Toader Victorin (nevoia de reclama, poate prind si ei o sponsorizare, poate mai cumpara vreunu` pagerele) se izbesc de-o atitudine refractara.
In Romania, tara europeana cu cel mai mare risc seismic, simpla evocare a cuvantului “cutremur” genereaza reactii dintre cele mai bizare si scoate la lumina credinte care mai de care mai gresite. Mai toti iau in ras exercitiile de alarmare, aproape nimeni n-are habar de regulile minime de protectie in locuinta sau la lucru, iar speranta ca cineva va face diferenta intre magnitudine si intensitate nu e doar desueta, ci idioata de-a dreptul. Spre comparatie, in Chile (astia-s aia cu 8,8 Mw-ul de anul asta), educatia antiseismica incepe in scoala primara, existand ore dedicate in fiecare scoala (cum avem noi abecedar, citire, artimetica, asa au aia “cum sa ne aparam cand pamantul incepe sa se miste”). Diferenta elementara e ca ei au inteles specificul situatiei si au decis sa-si educe populatia si sa construiasca bine. Urmarea: mai putin de 700 de morti si disparuti la un 8,8 Mw. De partea cealalta, Romania, unde multi cred ca “mai multe de 3-4 ne scapa de ala mare” si unde o buna parte din online asteapta cu sufletul la gura comentariile unora carora nu le-ar strica o verificare tehnica la Socola (salut, Ioan Istrate!).
Subiectul a revenit in atentia presei, care se comparta ca de obicei: o puzderie de ageamii scriind stiri bombastice. Mistificari grosolane, tampenii epocale la care nu stii daca sa te iei cu mainile de cap sau sa razi si eternul laitmotiv: confuzia intre magnitudine si intensitate (magnitudinea e o masura fizica, relativ obiectiva, fixa, indiferent de locul masurarii, se exprima in grade Richter – pe diversele scale de masura, in functie de modul de calcul: MD,ML, MGR, Mw. Intensitatea e perceptia efectelor miscarii, adica cat de tare ni se pare ca se misca, e variabila in functie de locul in care se face constatarea, nu masurarea!, se exprima pe Mercalli). Jurnalistilor nostri le scapa finetea asta, facand mereu varza din si asa slaba intelegere a privitorului. Asta, “cand vine cutremurul cel mare” si “Domnule profesor, cati oameni vor muri?” iti asigura o stire de succes. Nu credeti? Luati de aici: ageamiu de la Realitatea.net spunand ca vor muri 450 000 oameni si realitatea, comentata de cel care a realizat acel studiu, Dr. Ing. Emil-Sever Georgescu, director stiintific la URBAN-INCERC, directorul Centrului European pentru Reabilitatea Constructiilor aici (a se intelege ideea de metoda statistica si de abatere standard!) si aici.
E usor sa inlocuiesti o educatie si o opinie pertinenta cu o exagerare izvorata din nevoia de spectaculos si din prostia unuia care a facut jurnalismul “pe banca in Cesmegiu”, vorba lui Caragiale. Tupeul si lipsa unei culturi in domeniu sunt inlocuite sistematic de ignoranta si de tupeu, vezi primul link si prestatia “moderatoarei” de la A3. Despre nivelul precar al jurnalismului romanesc va voi mai spune alta data. Anyway, informatii ok si cat se poate de documentate se gasesc la www.cutremur.net.
Revenind la subiectul cutremure, IRSA si ce va fi, trebuie sa remarcam epic fail-ul lui Toader Victorin, care a anuntat producerea unui cutremur de 5,26 grade (cinci virgula douășșașe, vezi bine, nu 27, nu 25) undeva prin septembrie. Evident, singurul cutremur a venit mai tarziu decat intervalul anuntat cu surle si tobe de marele specialist si a avut o magnitudine mai mica. Asta si truismele de genul “se poate produce un cutremur de 4-5 grade in Vrancea in aceasta toamna” ar trebui sa fie puse la sectiunea umor involuntar. A spune ca in Vrancea se va petrece un cutremur de 4-5 grade in urmatoarele luni e ca si cum ai spune ca in primavara va ploua. Odds on sa se intample.
In cazul in care a ajuns cineva pana la finalul a ce am scris, l-am vazut aseara pe Mircea Radulian, director stiintific la INFP si unul dintre specialistii de renume mondial. Trecand peste evidenta nepricepere a moderatorului de la zeroTV, omul a explicat pentru intelegerea maselor ca nu are niciun motiv sa-si faca griji ca vom avea un cutremur distructiv curand, insa ca Vrancea va mai da seisme de magnitudini medii sau nitelus mai mari, dar ca nimeni nu poate sti locul, ora si magnitudinea unui cutremur, ca un cutremur mare, gen 77, 40, chiar 86 au precursori care nu au aparut pana acum si care, chiar daca si-ar face aparitia, ar trece luni, daca nu ani pana la producerea unuia mare, ca ar trebui sa insistam asupra educatiei, sa vedem cum putem reduce riscul, chestii de bun simt. Cu alte cuvinte, ignorantii pot sta linistiti, mai e mult pana le va cadea in cap biblioteca sau tabloul de deasupra patului.
Un articol interesant, via acelasi cutremur.net se gaseste aici si expune problematica seismelor crustale din zona Rm. Sarat si legatura acestora cu cele subcrustale (adanci) din Vrancea. Din concluziile studiului:
The seismicity in the Râmnicu Sărat zone seems to be in connection with the seismicity in the Vrancea intermediate-depth domain. Thus, after the occurrence of an important earthquake in Vrancea zone, we can observe a growth of the seismic activity in the Râmnicu Sărat zone, due to reactivation of the local faults by the depth seismic movement produced in Vrancea zone.
Also, in many cases, the sequences in Râmnicu Sărat preceed by a few months the occurrence of larger shocks in the Vrancea subcrustal focus.(Tugui et al, Romanian Reports in Physics, Vol. 61, No. 2, P. 325–334, 2009)
Speculatie: avand in vedere ca recenta activitate crustala din zona Rm. Sarat nu a urmat vreun seism subcrustal vrancean, ramane de vazut cand va veni si cat de mare va fi urmatorul zvâc. Avand in vedere ca activitatea crustala n-a fost intensa, ar fi de asteptat un 5-5.5 pe undeva prin primavara. Linistitor?
Posted in De zi cu zi by .
Nov 10
22
Same Old Fears
Jun 10
29
Despre CM fara vuvuzele!
asta-i vechi de 2 zile…dar cum pentru asa ceva nu exista “prea tarziu”, l-am incheiat si postat azi.
Pentru ca nu v-am mai scris de mult si (mai ales) pentru ca toata lumea are blog (indiferent daca are sau nu ceva de zis) m-am gandit sa va mai impartasesc din experientele mele cotidiene, chiar daca unele nu-s tocmai profunde. M-am hotarat, va voi scrie cat mai des!
Azi, despre un campionat mondial plafonat de iritantele instrumente de suflat ale bastinasilor si de balonul de joc (in cel mai pur mod posibil, balon!).
Daca europenii au avut atata minte incat sa ataseze un spray unei trompete pentru a obtine un zgomot asemanator, conationalii lui Mandela au ales varianta scuiparii plamanilor intr-o trompeta rudimentara, al carei zgomot aduce aminte de bazaitul rau prevestitor al unui stup de albine deranjat de un apicultor netalentat. Problema mea cu infamele dispozitive nu e faptul ca jucatorii sunt derutati sau ca urletele portarilor nu razbat spre microfoanele de fond, ci ca intreaga emotie a celui de-al doisprezecilea jucator (si cei care au vazut meciuri incarcate de semnificatie stiu la ce ma refer) e nivelata de un veritabil motostivuitor (sau, na, autostivuitor, salut, Borcea!) fonic. Inchipuiti-va un meci de rugby Africa de Sud – Noua Zeelanda in care celebra Haka sa fie inlocuita cu un bazait ca de paraziti.
Revenind la experienta zilei de azi in ale CM-ului, dupa un meci senzational si o lectie de fotbal administrata de nemti, am luat drumul Copoului pentru Argentina – Mexic. Am poposit pe terasa lui George, Match, loc tocmai potrivit pentru o desfatare sportiva (contrastul intre amenajarea minimalista si cu bun simt a terasei si rozul pitiponcesc al time-out-ului e hilar), unde televizoarele suficient de mari si scaunele mai comode decat ar parea la prima vedere iti favorizeaza intrarea in atmosfera partidei. Mi-a parut sincer rau pentru mexicani, carora un steag neridicat la momentul oportun, o bara pe care scria gol si cei 20 de centimetri care ii lipsesc lui Oscar Perez pentru a fi cel mai bun portar din lume le-au dinamitat sperantele intr-o partida in care scorul putea fi la fel de bine invers.
Am mai vazut un offside de judet la care asistentul a aratatcentrul in loc sa-l manance la subsuoara si mi-a parut si mai rau pentru Roberto Rosetti cel care, indiferent daca va lua avionul spre Italia sau va conduce, in compensatie pentru decizia dificila, finala, a dat cu piciorul (ma rog, mana si fluierul) unei sanse imense de a ramane in istoria arbitrajului mondial. Din moment ce jocul nu se reluase inca (conditie esentiala pentru ca un arbitru sa poata reveni asupra deciziei), iar reluarea edificatoare a rulat (intentionat sau nu) pe tabela stadionului, s-ar fi impus ca italianul sa ia singura decizie acceptabila. Uitand ca scopul existentei sale pe teren este acela de a lua decizia corecta, indiferent de riscuri si de promptitudinea cu care ea vine, Rossetti a decis sa tina arbitrajul in secolul trecut. A fost exemplul suprem al tampeniei produse de incapatanarea lui Blatter de a nu accepta proba video intr-un joc prea rapid pentru ochiul si concentrarea atentiei unui om.
Posted in De zi cu zi Sport by .
