| |
Posted by arkanu on August 3rd, 2006 
E, per total, un fair trade. E bine ca a iesit si ceva care nu depinde(a) de mine. Era si cazul. Multumesc! Pentru cei care cauta declansatorul: fair trades, de la ideea de trade din Wish You Were Here.
Pentru prima data in ultimele zile nu vad un moment greu la orizont, ci unul prin care se poate trece mai usor decat as fi crezut. Quite nice!
Recent am (re)descoperit niste oameni de care merita tinut. Merita si trebuie. De ce? Pentru ca asa am zis eu!
(ca sa termin postul cu variatiuni si, totodata, un capitol, impreuna cu poza de mai sus, se dedica urmatorul post: 10 confesiuni )
Posted by arkanu on July 31st, 2006 “With U2, it’s songwriting by accident. That is really how we work. We find a mood. We find a moment. And then I’ve got to put it into words.”
– Bono, 2001
Cam asa se ajunge la produsul final care, in cazul meu, se cheama explozie literara. Cu un mic amendament: respectivul mood ma gaseste pe mine, nu eu pe el, de aici si caracterul contrariant de fortuit ce se poate mirosi in ceea ce scriu. La fel cum miros si snobismul lexical din propozitia precedenta.
Ma gandesc la ultimele trei luni nebune si ma gandesc unde-a fost fairness-ul. Daddy won’t let you weep, daddy won’t let you ache, stiu, dar inca nu pot vedea nici un capat de tunel. Tot ce vreau e un oarecare echilibru in balanta, un fair trade. Hear me?
(acest tot atat de post pe cat e si Morning Child melodie definitiva. E doar un working tape, na!)
Posted by arkanu on July 14th, 2006 Amused and pleased, more or less. Ascult melodia asta kinda` psihedelica si sigur zeflemitoare, pe care am mai dedicat-o o data si odata…se cheama crumbs from your table.
Ma bucura ca viata mea incepe sa se miste, incep sa primesc din toate partile aproape tot ce imi doaream. Egocentrist, cu siguranta, dar dependent de cei din jur pentru ca am nevoia disperata de interrelationare. Numele e mai putin important…aaah, si e acelasi…funny? I bet it is.
Am descoperit azi un alt fel de a man and a woman/wild honey, se cheama flower child. Inteligent irlandezul asta, la cate as renunta sa pot sta la o bere cu el candva.. In alta ordine de idei mi-e si nu mi-e dor de Galati, e home pt mine dar nu e asa cum am visat-o. Dezamagire sau disperare?…no need to…pana la urma imi voi indeplini cateva dintre lucrurile pe care mi le doream cu ardoare, tocmai pentru ca am vazut viitorul cu o precizie tulburatoare.
Recent am inteles ce inseamna sa fii identificat cu conceptul de Grace…e challanging si socant in acelasi timp. O motivatie foarte buna, totusi…nu fug de ea.
Posted by arkanu on June 28th, 2006 Mi se intampla ceea ce mi s-a intamplat de zeci de ori. Ma asez in fata foii, a monitorului si nici una dintre miile de idei ce mi se perinda prin cap nu indrazneste s-o zbugheasca afara…ar iesi si urmatoarele, creand un flux continuu. Scriu pe baza de impulsuri, ca un telefon cu fise. Avantajul, nu pot fi programatic, nu-mi pot concentra si domestici ideile. Nu ma joc cu personajele mele, nu le omor si nu le terfelesc spre bucuria cititorului si a criticului. N-am coloana vertebrala de scriitor, cum zicea Marin Preda. Downside-ul e ca sunt prea inconsecvent cu mai totul, lipsa de disciplina blocandu-ma uneori. Nu pot fi deci valoros. Psihedelic, poate.
Un “sighting” – daca-mi dai voie(te amagesc ca incerc sa intru in atmosfera bacului la engleza) – mi-a stricat seara. Nu-mi inchipuiam ca se va intampla asa. E drept, parca n-am mai vazut lumina aia in ochii ei, deunazi cand Copoul a fost prea mic pentru toti. A fost iritare (amuzata), a fost pentru o secunda speranta ca n-o voi vedea, a fost si oaresice fanfaronada, o detasare gen “happy to go blind”, dar nu si lumina aia “intriganta”(tin minte ca exact termenul asta l-am folosit acum ceva timp, amintindu-mi de primele cateva “intrevederi”). The nights you filled with fireworks left you with nothing…
Sistemul e unfair, pentru ca cel putin la sectiunea “romana” sunt putini care-o pot intrece(am dubii serioase ca o depasesc – in fapt am invatat enorm de la ea (si) in domeniul asta).
Indiferent de sistem, e si imensa mea vina, i-am dinamitat increderea in sine. Inteleg multe acum, nu-mi pot inchipui sentimentul cu care a intrebat “victor ce-a facut?” si ceea ce a trait cand a vazut scris pe ecran “a luat 10″. Si iar nu sunt unde ar trebui sa fiu, nu fac ceea ce am promis ca voi face. E prima promisiune nerespectata dupa ani buni…si mi-e rusine si doare.
Who’s to say where the wind will take you, who’s to say what it is will break you, I don’t know which way the wind will blow. Who’s to know when the time has come around…don’t wanna see you cry…and I know that this is not goodbye
Ai avut dreptate..
Posted by arkanu on June 24th, 2006 Nu-i nici o explozie, nici macar o revolta. E doar o linie trasa dupa “ceva”. Multumesc pentru ca m-ai invatat sa zambesc si sa rad cu tot sufletul, pentru ca mi-ai regasit puterea de a plange, pentru ca de la tine am invatat sa alerg de placere, sa dorm 4-5 ore pe noapte si sa ma simt mai proaspat decat oricine. Multumesc pentru fiecare secunda si multumesc pentru ca nu m-ai mintit niciodata. “I am you” o spun cu toata hotararea si siguranta, pentru ca nici eu nu mint. Cealalta jumatate de vers mi-o vei spune tu intr-o zi, cand vom reinvata impreuna.
Interesant e ca stiam viitorul inca de acum cateva luni. Ti l-am spus, dar atunci nu-l puteai vedea. Desi pathetico-patetic, James Bontu` avea dreptate.
Tu ai doua variante. Eu am o rugaminte. O stii de mult, o asculti probabil zilnic in boxe. Respect-o, pentru ca asa nu pot, nu poti si nu putem pierde ci doar castiga.
« Previous Page
|
|
| |
