Recunosc, veche e si asta: “Fluturas, nu mai ai aripioare” constituie protoreprezentarea (sic!) incorectitudinii si hazardului vietii. Copilul desluseste ca existenta are un cinism aparte, ca-ti livreaza cate un rau total nemeritat si cand nu te astepti, ca o sufocare cu perna in timpul unui duios cantec de leagan.
E greu de spus cine suntem cu adevarat. La cum e structurata viata moderna, parem a fi doar o insiruire de roluri cu o serie de elemente comune.
Daca unii cred ca mediul in care traim nu are niciun efect asupra a ceea ce devenim, sunt intr-o imensa eroare. E usor sa remarci diferentele de atitudine: omul de la munte va transfera respectul pentru blocul imens de piatra si celor din jur, cel de baragan va parea blazat de nimicul si platul plin [...]
Oamenii vor mereu ceea ce nu au, iar cand au, isi dau seama ca vor altceva sau ca altul are ceva mai frumos. Ipocriti cum sunt, se arata foarte iritati de pisicile care vor sa iasa pana le deschizi usa, apoi vor sa intre dupa ce o inchizi. Oamenii sunt ca pisicile, doar ca mai [...]
Fricile de astazi vor fi scuzele de maine si regretele de peste ani. Invinge frica!
Mi-au lipsit ideile zilele astea, deoarece am lipsit si eu. Promit ca recuperez Compensarea si proximitatea (in sensurile lor psihologice) par a fi principalii vectori directori ai vietii. Mereu facem ceva ca reactie la un anumit lucru si pentru ca spatiul pentru acea actiune e liber si aproape.
Lucrurile noastre sunt mai “noi” decat cuvintele pe care le rostim. Daca vorbele vor reusi sa ne pacaleasca inclusiv pe noi, chiar si cele mai banale lucruri ale noastre vor spune mereu adevarul.
Fata de acum 100 de ani, avem cu mult mai multe amintiri despre cei dragi si disparuti. E interesant de vazut daca acestea le vor face disparitia mai usor de acceptat sau, din contra, ne vor da afara din mintile noastre cu greutatile reamintirii.
Maine nu va fi diferit de astazi daca tu nu vei fi diferit de cum esti acum. E un alt fel de a spune aia cu “fii schimbarea pe care o doresti”.
Viata are o ironie a ei, aparte, de parca un urias atotputernic ar vrea sa-ti raspunda cu aceeasi moneda; pentru ca, pe cat de ironic esti cu altii, pe atat pare a fi ea cu tine…sau poate e mai mult vorba de a fi “treaz” decat de a fi ironic pentru a observa asta.
