Observ ca unii dintre studenţi îl admiră pentru nonconformism. Nu merită admiraţie, ci dispreţ. Este un profesor la fel de prost ca Hăvîrneanu (care de asemenea, ar putea să îi înveţe carte pe studenţi, dar nu vrea).

„ … Se întâmplă la Universitatea de stat din Pitești, mai exact la Facultatea de Jurnalism și Comunicare, aici unde studentele anului I au făcut plângeri scrise către conducerea universității, acuzându-l pe profesorul X de faptul că nu frecventează cursurile, iar atunci când este prezent… este ocupat mai mult cu aluziile de natură sexuală. Zvonurile că profesorul cu pricina ar mai fi avut aventuri amoroase și că pune note funcție de modul în care studentele răspund avansurilor sale, le-au făcut să-și ia inima în dinți și, cu riscul oricăror repercusiuni, au pus mâna pe foaie și pix, au redactat plângerile și le-au înaintat decanului facultății, Y.

,,Încă de la începutul anului am observat că acest profesor are un stil mai libertin de a preda. [ ... ] că e divorțat și nu are obligații. Mie nu mi se pare normal să plătesc taxă de 25 de milioane ca un profesor să nu vină la ore, iar atunci când vine, să ne descoase ore întregi despre ce părere avem noi despre relația dintre un profesor și o studentă… Am înțeles că ar fi avut o relație cu o studentă care a terminat anul III sau care îl termină acum și care a lucrat la un ziar pe care dumnealui l-a avut în Pitești. Mai sunt printre noi fete mai slabe de înger, care ar putea crede toate promisiunile dumnealui, că le duce la Vâlcea, unde este patron de presă și unde are multe magazine.” – declaraţia unei studente.

Revenind la personajul nostru ieşean, mă întreb cu ce drept îndeamnă el studenţii – sau studentele- să renunţe la a face studii superioare (că de, are el o reţetă magică de făcut bani). Sigur că mulţi dintre cei înscrişi nu au nici în clin, nici în mânecă cu cartea. Dar măcar un procent de 10% pot fi dotaţi pentru carte, şi nu e cazul să-i trimită la săpat şanţuri. Dumnealui chiar, are două titluri „dom’ doctor” şi „dom’ profesor”. Oare este ultimul mohican?

Cine are urechi de auzit, să audă.

Pe de o parte, domnul “D” (de la Dafinoiu sau de la Decan), care-ti zambeste cald, iti spune povesti fermecatoare, cu happy-end si te asigura ca totul va fi bine, daca inveti sa-ti construiesti viitorul. Acelasi placut domn nu are absolut nici o parere despre somitatile Gherasim si Havarneanu, care, nereusind sa-si impresioneze/atraga altfel audienta, apeleaza la “lasarea in restante”, in serii impresionante de reexaminari, care se pot apropia de numarul 10, procedeu care aduce decanatului bani frumosi, iar lor singura modalitate de a atrage atentia “publicului”.

Pe de alta parte, il avem pe domnul Dumbrava. Omul nepotrivit la locul nepotrivit.
Spre deosebire de colegii cuzisti, care, in majoritate, citesc o carte in fiecare deceniu, domnul D., daca nu punem la socoteala antipatia fata de medicina alternativa (de, asa-s cei mai multi medici!), manifesta o deschidere surprinzatoare fata de cultura. Cursul sau este interactiv, domnul profesor neconsiderandu-se detinatorul adevarului absolut, desi isi sustine vehement punctul de vedere. Umorul si temperamentul sau completeaza in modul cel mai fericit un curs/seminar in care uiti sa-ti mai consulti ceasul.