Jan 07
16
Diamantele din noroi
Da dom`le, domnu` Robota a zis-o corect, citesc Prosportul….si Gazeta Sporturilor…si brosura Avon, ocazional, dar doar rubrica “For Men”. Si ce-i cu asta? Pai stiu ce-i cu asta, ca nici macar de calitate nu mai sunt primele doua fituici. Ziarele noastre de sport au suferit o tabloidizare oribila. Inteleg ca daca nu vorbesti de sex si de scandal nu ai cititori (cu QI sub 100, fie vorba intre noi), dar cata relevanta are faptul ca tanti Keeley Hazell s-a certat cu fostul iubit. Ok, o secunda time-out: oare cat lapte da? Ia 5 stele la testul EuroNCAP cu airbag-urile alea?
Revenind la tema pe care mi-o propusesem, sa va zic ce ma face pe mine sa citesc gsp-ul. Nope, nu tatele afisate nonsalant pe prima pagina, nici pustoaicele de liceu care se lupta pentru un titlu de miss, spre deliciul onanistilor batrani, ci articolele unor editorialisti cu stofa. I-am numit aici pe Maria Andries (ladies first, fie) si pe Radu Paraschivescu, diamantele din noroiul gazetariei sportive.
Pe Radu Paraschivescu il stiti si v-as indemna cu seriozitate sa-l cititi. Atat articolele despre sport cat si cele despre viata, precum si tot ce-a publicat “pe hartie” pana acum. E usor de citit, are un stil extraordinar, un lexic de invidiat si o ironie subtila dublata de spiritul ludic . Pe Maria n-o stiti, insa e una dintre cele mai inteligente blog-erite pe care le-am citit vreodata. Zau, imi place tipa, are substanta si stil. Daca vreti un punct de inceput, va propun rubrica diverse, mai ales daca nu sunteti microbisti. Imi vine in minte postul ei “Frontiera de sub frunte” cu care si-a inceput anul 2007…en fanfare. Un articol despre tendinta de a fugi, de a inchide ochii si de a ne impune singur limitarile pe care le consideram normale doar pentru ca asa am fost obisnuiti. Miroase “suspect” de mult a Republica lui Platon dar transpira un iz de “noi, romanii”, asa ca amalgamul rezultant ar trebui sa aiba rolul unei cafele tari dupa o seara de petrecere. Sa ne excite neuronii! Ma uit insa la comentariile de sub articol si mi-e frica sa nu-si fi ales gresit tinta…nu prea vad expresia a multi neuroni in acelele note lasate de cititori. Pacat! Eu zic ca merita citit si, eventual, inteles. Bravos, Maria!
