Stii ce-i hazliu? Ca mereu aflu lucruri noi care-mi aduc puncte noi de vedere..”intru” completarea unei perspective. Ca si cum ai agita un caleidoscop…mai stiti jucarioara aia, nu?
Ei bine, recent am aflat ca am avut dreptate (involuntar) printr-o replica avuta acum ceva timp. Iar? Da, iar am avut dreptate.

Imagineaza-ti o furnica-soldat, dar nu parte a unei colonii ci ea insasi o entitate. Ei bine, ea culege, construieste, gaseste motivatia si, in cele din urma, isi ridica palatul ei de nisip. Palatul mult visat.

Un miriapod, o banala urechelnita ce ti se baga pe sub piele trece si antreneaza in urma-i caderea unui fir de nisip. Ca un domino, totul se prabuseste. De ce? Pentru ca urechelnita trecea p-acolo in fiecare dimineata….se ducea la o cafea la un ilustru gandac de bucatarie. Asta doar dimineata, pentru ca in restul zilei poza in statuia libertatii din inaltul copacului in care furnica o postase. Ca un drapel victorios fluturand pe un castel de plumb.

Ei, nu ca-i asta ipocrizie? O fi libertate, dar doar in felul tau deviant.
Salutare la neamuri!

This entry was posted on September 22, 2006 at 6:17 pm. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Posted in Older Chests Personale by arkanu No Comments Yet